Untitled.

Nu mai trebuie sa ma desprind.
Intre ore sunt doar o stralucire rosie pe o strada binecuvantata cu zapezi vesnice.
Intre doua maini arse de sange pe dinauntru ma desprind doar ca privire si...
da...
m-am uitat inapoi
cum alergam zapezile vesnice
cum alergam...
nu mai trebuie sa ma desprind.
dar cat de dor imi e sa alerg...

All Rights Reserved to Nick Fagadar (Luna Amara.)

The hundredth time

I've given up for the hundredth time
It's all in my head, all in my head
Guess I've been fooling myself all along

So sick and tired of seeking ghost around my head
I'll crush myself in your walls again
I'll be hiding in your shoes, waiting for the day
You ask me to play your games once more

And though I know that day would never come
I keep building sand castles beneath rainy clouds
I keep hoping for those sunny days
When the mud would finally turn to facts.





*PS : Azi am invatat sa o respect si sa o iubesc pe (sfanta) profa de chimie. Cred ca o sa-i fac un altar intr-un colt al camerei mele. Ma rog, sa nu exageram prea tare. :D

Untitled

De-ai stii acum cati munti si cate mari am buruit cu tine-n gand..
De-ai fi vazut cum universul tot se inchina inaintea mea
pe cand tu, statuie neclintita de gheata, iti continuai nepasator
drumul nesfarsit catre un punct inexistent.
De-ai fi vazut cum stelele toate se transformau in pulbere
atunci cand incercam sa le arunc inspre tine
si cum norii imi plangeau amarul deasupra ignorantei tale..
De-ai fi vazut cum salcamii infloreau in iarna
ori de cate ori tu treceai pe langa ei..
Daca ai fi cautat macar o particica din mine in tine..
Poate doar asa ai fi crezut in mine.
Datorita tie am ingenunchiat de atatea ori universul..
Dar cu ce folos, caci tu vei ramane pururi neclintit..

Dor de mare.

De-ar fi  frunzele nisip si asfaltul mare,
De-ar fi pietrele scoici, si praful uitare,
As sta acum la umbra unui palmier
C-o bere-n mana si-un gand stingher.

Si-as fredona pierduta un refren
Si-as scrie versuri fara rima,
Poate-as face rost si de-un catren
Patat de stropi de vin si vina.

As alerga nestingherita in mare.
Si ganduri negre as arunca in zare
As bombarda si pescarusii cu acorduri joase
Cu solo-uri senile si riff-uri nemiloase.

M-as hrani o saptamana doar cu alge
Nimic altceva nu m-ar atrage.
Mi-as cumpara o palarie de pirat
Si m-as muta linistita-n EXpirat.

(Ne)putinta.

Puteam sa cuprind Universul in palme

si sa-l transform in cenusa


Puteam sa privesc lumea in ochi
si sa o fac sa se teama.

Puteam sa transform noaptea in zi

si sa infrunt lumina.

.
Puteam sa vad dincolo de orizonturi

lumea amorfa si lipsita de sens.

Puteam sa arunc cu soapte in linistea nesfarsita

si acestea se transformau in urlet.

Puteam sa fiu invizibila

sau oricine altcineva.

Puteam sa prind fiecare sageata de gheata 
trimisa de privirile reci ale oamenilor

si sa le transform in lacuri uniforme si sarate.

Puteam sa devin din Liber Arbitru,

carmuitoare a tuturor destinelor.


Puteam sa ma joc cu timpul asa cum vroiam eu.
 Nu-mi pasa daca impietrea pe nesimtite, 
 fiindca nu mai conta

Puteam.

Doream.

Butterfly.

Am visat odata ca eram fluture.

Aveam o groaza de culori, antene mari si libertate deplina.

Dar din nefericire, nu aveam decat o zi de trait.

Asa ca mi-am ales sa o petrec alaturi de tine.

Am visat ca zburam in jurul tau si tu alergai dupa mine ca  sa ma prinzi.

Si am zburat si ai alergat pana cand am ajuns pe un camp verde, imens si plin de flori imbietoare.

M-am oprit pe umarul tau. Tu m-ai luat in palma si m-ai fixat cu privirea atat de intens incat credeam ca ma voi inceca in albastrul ochilor tai.

Apoi m-ai aruncat si mi-ai spus ca vrei sa ma cunosti.

Ti-am raspuns ca te voi lasa sa ma cunosti atunci cand ma vei prinde

Am incercat sa fug de tine, dar nu am reusit.

M-ai prins imediat in palmele moi, dar cumva mult prea mari pentru mine.
Mi-a parut atunci ca ai cuprins toata lumea in ele, si pe mine o data cu ea.

Apoi m-ai lasat sa ma joc in parul tau, si sa-ti spun povesti.
Tu zambeai si, de fiecare data cand iti priveam zambetul,
ma pierdeam complet si uitam de inceput, cuprins sau sfarsit
si tu, vazand ca nu e chip sa termin, ai ras..
Nu cred ca stii ce putere are rasul tau.

Apoi ai propus sa urmarim norii. M-ai luat si m-ai asezat atent pe varful nasului tau.
Tu priveai cerul, iar eu priveam marea din ochii tai.
Se pare ca asa s-a incheiat viata mea de fluture...

Emotie de toamna.

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
[N. Stanescu]

[Pentru ca nu pot, si nu vreau indeajuns de mult si pentru ca nu am niciun motiv solid.]

Vis vegetal

As vrea sa fiu copac
Si-as vrea sa cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna
sa-nfloresc,
Ca sa te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face
cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara sa-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-ma femeie sa fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pamânt,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa si, senina,
Uitind de-atata vreme sa vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare mana,
As incepe sa zambesc.

Jim Morrison

POWER

I could stop the world.
I could cover up the Sun
for a moment.

I could be invisible,
could be nobody either.
I could be giant, rich or poor.
I could upset the animate nature
I might as well overcome death.
I could create new Worlds far away.

I could.
I want.

I JUST CAN’T

It’s impossible to answer
a question which is not
even asked, I know.

I wish I ceased to think of you
but I can’t.
Your name is sered
deep in my heart.

ABUSED

Thank you God
we don’t know your motives.
You made us totally blind
take our hope
forced us into your giant trap
to bury us alive.
I’m alive but I’m dying
at the same time.

I hope you still have a good time.

Celui care vine

Trebuie să ai o inimă de piatră
ca să poţi vieţui pe pămînt
şi uneori e bine
să nu ai nici această piatră.

Dacă vezi o fereastră
luminată în noapte s-o spargi
şi să spargi nu numai
fereastra, ci să faci ţăndări
şi tot ce se află dincolo de ea.


Nichita Danilov.


L A T E R E D I T :

Si stau si ma intreb: DE CE?
DE CE trebuie sa ai inima de piatra ca sa supravietuiesti acestei lumi?
DE UNDE atata ura? CINE e adus-o, CINE a sadit-o in sufletele noastre inca de la nastere?
MAI E cineva bun? CINE?
DE CE trebuie sa distrugem persoane pe care le iubim sau pe care nu le-am agreat niciodata?
DE CE ne pasa atat de putin?
DE CE facem atat de mult rau?
DE CE suntem atat de egoisti?
DE CE uram atat de mult?
DE CE nu suntem atat de puternici incat sa gasim si bunatate in noi?

PUR SI SIMPLU, DE CE?

Calatorie spre tine.

>A saptea intelepciune/Scrisori imaginare

Acolo, sub pământ, nu e nevoie de umbre – e imperiul umbrelor.

Lasă, aşadar, umbrele arborilor ce cresc pe pământ şi coloanelor vii ale fântânilor ţâşnitoare.

In definitv, viu este ceea ce aduce vieţii lumină si puterea de a produce umbră.

TU erai atât de strălucitor incât chiar şi in zilele posomorate, iubirea arunca umbră.<

Octavian Paler.