Si..

Si daca m-as transforma in ploaie sa te ating, si atunci ai fugi de mine..?

In the sun.

Nu ma pune sa aleg intre vise si realitate, nu-mi promite ca o sa-mi construiesti o lume doar a mea, fiindca stii ca nu voi fi in stare sa te refuz. Nu-mi vorbi despre lucruri marete, caci in momentul de fata nu ma simt in stare nici sa-mi ridic ochii inspre cer. Nu-mi cere sa cred in tine, nu-mi cere sa ma arunc din nou in gol. Nu-mi promite timp, n-am nevoie de timp, am nevoie de raspunsuri si.. de realitate. M-am saturat sa-mi arunc visele la picioarele fiecarei persoane si sa privesc neajutorata cum sunt calcate in picioare.
M-am certat cu timpul, m-am certat cu mine, am lasat prea multe sa-mi fuga printre degete, am comis crime de neiertat si poate ca da.. totul o fost doar in mintea mea.. Dar cum de multe ori nu gandesc, nu a fost vina mea..
Vrei sa stii de ce? Vrei un raspuns?
Imi e frica de realitate, imi e frica sa simt cu adevarat.
Nu ma simt in stare sa joc in defensiva, nu stiu cum sa ma apar, nu-mi sta in fire, nu sunt facuta sa fiu asa.. 

Ai putea macar sa te prefaci ca intelegi..?

Untitled

"A fost un vis frumos, l-am scris impreuna cu un creion gros.." 

 Am umplut impreuna o foaie nesfarsita cu zambete si rasete fara motiv, cu lacrimi amare si puterea de a merge mai departe, cu sfaturi si promisiuni fara rost, in culori pastelate si parfumate. Am desenat mai intai o linie - drumul parcurs impreuna - pe care am umplut-o, la intervale regulate, cu vise si pagini de viata.

Au fost clipe prin care am trecut impreuna, au fost vremuri peste care am trecut impreuna, au fost momente cand am fost doar noi, si lumea intreaga era la picioarele noastre.

M-ai invatat sa traiesc, m-ai invatat ce inseamna sa am aproape o persoana care sa ma faca sa rad ori de cate ori aveam nevoie, care sa imi ofere imbratisari pe tava atunci cand faceam prostii, care sa stea in picioare alaturi de mine in timp ce lumea din jurul meu se transforma in pulbere.

O sa-mi fie dor de tine, de zilele petrecute impreuna, de tot ceea ce a insemnat "noi" atunci, si va insemna, sper, o lunga perioada de timp de acum inainte.

Apoi, timpul si-a lasat adanc amprenta asupra noastra, asternand intre noi o tacere mormantala.
Petrecem ore, chiar zile, fara a ne vorbim..
Obisnuiam sa ne plangem ca nu ne ajunge timpul petrecut impreuna.. acum, am ajuns sa-l irosim lasand tacerea sa roada din noi, si ciudat e faptul ca nu facem nimic ca sa o distrugem..

What if I...

If I left my fate in your hands, would you keep it or would you throw it away?
Would you waste your time with me, or would you walk away again?
If I changed the past, if time obeyed my words
would you be here with me forever and today?
If I tried to talk to you again would you listen to my words,
or would you turn your back again, and blame it on maths?

I'm tired of waiting for you to say something
to do something
I'm sick of this never-ending racetrack we're running over and over again
where no-one gets nothing in the end.

But the need of spending my days in your smile is stronger than it all
And I know I have to find the way out somehow
'cause nothing's ever going to chance
But the hope and dreams are still keeping me away from the door.
And somehow, the will is the weakest of all..

When you look right through me

Nu am inteles niciodata de ce

atunci cand iti aduni ochii de prin gropi
si privesti prin mine atat de crud  
albastrul tau ia forma sagetilor de gheata
si trec prin mine atat de dureros
lasand in urma nori de ura stearsa.

Si nici pana acum nu pot sa inteleg de ce

timpul nu mi-a faurit vreun mod de aparare,
ci m-a lasat blazata in nebunia acestui razboi lipsit de sens

...si de ce tie ti-a darut necontenit
toate armele de ofensiva pe care le-a gasit.
pe cand pe mine m-a lasat sa joc in defensiva.



Pentru ca toate astea nu sunt decat un joc obositor de du-te - vino
din care nimeni n-are nimic de castigat
doar timpul, jucandu-se cu-al nostru cap;
doar timpul, presupun, isi va demonstra in final
atotputernicia..

On and on and on..

Astazi sunt fericit
Astazi nu se intampla iarasi nimic
Astazi am sa dorm si-am sa tac
Astazi rad nemotivat...

 Si, precum ziecea si Alice in "Zodia Indragostitilor" :

Nu exista maine. E acelasi azi, dar cu alt nume.

Si uite asa se construieste infinitul..
Din lucruri efemere, sfaramicioase si luminoase.
Dintr-un drum spre casa in nuante de gri si raze de soare, din semafoare ce-si schimba regulat culorile,dintr-un vis ce dainuieste de luni bune, din ignoranta si speranta nemuritoare.
Si e mereu la fel. Drumul e pururi acelasi, si noi ramanem la fel de reci, caci suntem prea slabi pentru a incalca normele sociale.
Aceleasi amagiri dulci-amarui zdrobite de realitate, aceleasi vise si iluzii ce nu vor sa piara, toate se ineaca zilnic in acest infinit efemer.Si am ajuns sa fiu indiferenta si satula de rutina asta nesfarsita a drumului spre casa, dar, desi nu ma opreste nimeni si nimic sa-mi iau toate catrafusele si sa fug cat mai departe de tot, continui sa contribui si eu, mai mult sau mai putin din proprie initiativa, la constructia acestul timp relativ.

Si, mai mult ca sigur, nu voi mai incalca nicio norma sociala pentru tine..

Si totusi, am o intrbare care nu-mi da pace : cum am ajuns aici..?

Believe in me 'cause I wanna be someone who believes.

Because sometimes, waiting is all you can do.
And there's nothing worth it, because most of the time you never get what you want, no matter how much time you waste.
And sometimes I wonder.. Where did God hide the truth..? Why can't we find it? Where should we look for it?

I tried to look for it in books, but there most of the people get what they want. And this is not what real life means. In fairytales, they always end up being together. In fairytales, there's always something worth waiting, and hoping, and praying. In real life, all you get is tears, and that sea of darkness to drown your hopes. But you never get the strenght to do this, you never get a purpose, only cheap empty words that mean nothing at all.

When you want something, all the universe conspires in helping you to achieve it.

You know.. I used to believe it.  But finally I  ended up thinking that this is the biggest crap I've ever read.
 The universe doesn't give a shit about what you want, no matter how much you want it.
And in the end.. why am I still waiting..?

Would you, please, believe in me, so I can find something to believe in..?

To a broken friendship.

You threw your words into my face

Broke my heart and broke my grace
While I was shaking, you pulled me to the ground.
I dare you to scream it out clear and loud.

You've got me down on my knees
Breaking my promises and breaking my dreams.
You never gave a damn about the world we shared
You wouldn't say the words, I guess you wouldn't dare.

Now I'm taking my time,
I'm throwing this into your face.
I just can't take it anymore
How long till I explode?
I guess forever ends today.

Spune-mi, ce mai spui când nu mai e nimic de spus?

Untitled.

E pe repeat de 2 zile..

Imi e frig si sunt satula pana peste cap de zidul pe care incerc sa mi-l construiesc intre mine si lume in zilele ploioase. In curand o sa il distrug, o sa-mi smulg peretii caramida cu caramida, vise cu vise, amintiri cu amintiri.
E atata vid intre noi.. si doare, doare ca naiba. E atata tacere in jur.. si glasul tau imi perforeaza timpanele..
M-am saturat de asteptarea asta fara sfarsit si fara scop, m-am saturat de zilele reci si de privirile tale inghetate, de schimbarile tale, de imaginatia mea, m-am saturat de tine. De ce nu dispari pur si simplu..?
E atata lume intre noi, atata goliciune, atata ura.. Sunt atat de multe intre noi..
Si totusi... nimeni nu da doi bani pe nimic.
Esti atat, atat de departe...
Nu vreau sa stiu de cate ori nu am dat doi bani pe ce e in jurul meu, nu vreau sa stiu de cate ori am plecat, nu vreau sa stiu cate ploi au incercat sa spele tot. Nu-mi pasa cine si-a zgariat mai adanc peretii,  nu-mi pasa de motive si granite.
De ce doare atat de tare sa visezi? De ce nu pot primi si eu ce vreau?
 Nu, timpul nu ingroapa nimic. Un simplu an nu a schimbat nimic.

Letter to my inner demon

Dispari!
Iesi din capul meu!
M-am saturat de tine.
Timp de 1 an mi-ai supt din vise.
Nu-ti mai ajunge, demone? Nu ai sfarsit?
Iesi din capul meu, te rog.
Da, stiu ca inca ma gandesc la tine. Dar tie ce-ti pasa? Nu da vina pe mine, parazit infect.
Nu da vina pe mine ca sunt prea slaba. Tu m-ai adus asa, molie!
Tu nu te saturi niciodata?
Nu ai de gand sa ma lasi sa traiesc?
PLEACA!
Ia-ti toate catrafusele si pleaca! Aduna-ti zambetul de prin cotloanele mintii mele, strange-ti culorile, vezi sa nu uiti de cuvinte si amintiri! Sa nu mi le lasi, ca n-am ce face cu ele!
Sadeste-ti visele la picioarele altcuiva. Distruge mintea altcuiva, pe a mea ai facut-o praf! Du-te si seaca pe altcineva de sentimente. Poate, cine stie, te va iubi mai mult..
Si sa nu te intorci. Nici macar in septembrie! Nu mai am nevoie de tine, stiu sa simt! Si nu tu m-ai invatat, ci am invatat singura! Asa ca nu te astepta sa-ti multumesc, parazit infect!
Acum, iesi din mintea mea!
Pentru ultima oara!
Te implor.

P.S. Si cand te voi chema inapoi, tu sa vii, caci am nevoie de tine sa gasesc drumul spre mine. Dar sa nu vii tot asa. Adu-mi ceva nou; ceva mai mult decat un simplu enunt..

Mai ai timp.

Te-ai saturat?
Foarte bine, continua.
Doare?
Perfect. Pe mine ma face fericita.
Viseaza. Nu mai poti?
Ti-ai zdrobit iluziile.
Uita-te in oglinda. Te recunosti?
Ai fata brazdata de cicatrici si minciuni.
Si greseli pe care ti le-ai ingropat sub epiderma.
Si ignoranta pe care ti-ai injectat-o ora de ora.
Trage insetat din tigara care iti motiveaza existenta.
Are gust dulce? E nectar. Nicotina amestecata cu iubire.
Asculta! Auzi?
Era candva melodia ta preferata. Acum iti strapunge creierii ca o sulita.
Esti terminat. Mort. Lipsit de vlaga.
Inoata prin praful existentei tale.
Pune fiecare fir de nisip acolo unde era atunci cand l-ai mutat tu.
Atunci, candva, inainte de a pasi tu in lumea mea.
Repara tot. La final, sa-mi aduci si pescarusi. Sa nu uiti.
Mai ai timp. Nu ceda.
Mai ai timp sa te pierzi. Acum ramai aici.
Macar pentru urmatoarea eternitate.

The end.

Mi-ai alergat prin vene.

Timp de 10 luni nenorocite mi-ai alergat prin vene cu viteza luminii, fără să-ţi pese ce dezastre laşi in urmă. Mi-ai facut inima sa tresară ori de câte ori ţi-ai intors privirea spre mine, m-ai facut să tremur, să mă pierd in tine. M-ai învăţat ce inseamnă ignoranţa. Şi asta a durut. Te urăsc pentru tot ce ai reuşit sa faci din mine atunci si pentru toate schimbările pe care le-am făcut din cauza ta. Te urăsc pentru ideile pe care mi le-ai injectat şi pentru orgoliul tău. Dar iţi multumesc pentru muzică. Da, iţi sunt recunoscătoare pentru asta.

Acum, ieşi din mintea mea. Macar pentru 3 luni.

Ah, inca ceva. Daca vreodata vrei să îmi mai vorbeşti, nu o face. Oricât de mult aş vrea eu, nu o face.

If you still care, don't ever let me know.

Confused

" Cum putem pretinde că înţelegem şi iubim un om căruia i-am construit o mască în care el nu s-ar fi recunoscut? Cum poţi să iubeşti un neadevăr? "
M. Cartarescu



Nu am pretins niciodata ca te inteleg. Nu te inteleg. Daca ti-am dat dreptate, nu inseamna ca te inteleg. Tie nici macar nu-ti pasa daca te recunosti sau nu in masca pe care ti-am construit-o.
Nu stiu ce simt pentru tine. O obsesie pentru ceea ce ascunzi? O dorinta enorma de a te cunoaste? Te iubesc? Habar n-am. Candva vroiam raspunsul la aceste intrebari. Acum mi-e indiferent. Nu mai poti schiba nimic in mine; ai devenit inofensiv. Iti multumesc pentru nepasare, a ajutat. Poate ca nu esti asa cum te vad eu. Si atunci, te iubesc...?

Haunted.

I thought it was over. Three months without you around... it sounded pretty well. Maybe it was all I needed to forget. But you're still here. You're stil haunting me. Would you please go away..? I'm not strong enough to chase you away.

Dear *Friends*,

De ce vreau sa se termine aici?

Pentru ca nimic nu dureaza o vesnicie.
Nu sunt ca voi si nu voi fi niciodata. Nu vreau si nu pot.
Va urasc.
Oamenii se schimba o data cu marea, cu timpul, cu vantul...
Voi de ce ramaneti mereu la fel?
V-ati pierdut printre lucruri efemere... aveti ceva nemuritor in lumile voastre? Sau lumile voastre sunt goale...? Nu sunt ca voi si nu sunteti ca mine. Suntem firi total opuse. Gandim diferit...
Voi traiti intr-o lume efemera.
Eu vreau sa aduc in lumea mea eternitatea.. un colt de cer, o stea, o imbratisare calda atunci cand am avut cu adevarat nevoie...

Ziceti ca sunt rece, nepasatoare.
Da, poate ca sunt. Nu-mi mai pasa de multe fiindca nu am gasit un motiv bun.
Nu am simtit niciodata ca fac parte din lumile voastre. Ba din contra, fiecare minut petrecut cu voi imi demonstra cat de diferita sunt de voi.
Si cat de prietene mi-ati fost? Foarte putin as zice...

Nu doare... imi e indiferent. Nu am fost niciodata mai rece.

Adio.


P.S. Don't miss me.

Untitled 7

Vreau sa fac un pact cu speranta ta. Vreau sa zbor cu visele tale. Ti le las pe ale mele pentru o zi.
Oare le vei intelege...?

Ia-mi sperantele si intreaba-le tot ce vrei. Asculta-mi soaptele. E muzica mea.

Vreau in schimb lumea ta pentru o zi. Vreau sa fiu tu.

Lasa-ma sa sorb din tine mai mult decat un simplu enunt.
Poate ca sunt doar un copil. Dar n-ai avut curajul sa mi-o spui in fata.
De ce ma pierd mereu cu firea cand iti intalnesc privirea?
Esti atat de diferit in fiecare zi...

Vreau sa te cunosc...

>Tu?<

Ca tot zic eu ca nu mai pot...m-am hotarat sa-ti fac o descriere, pentru mine, sa-mi explic cum te vad.

Esti croit... ciudat. Ai ceva special, o culoare numai a ta. E ceva intre gri, albastru si rosu, cu putin verde si alb...si bleu... mda... o culoare ciudata. Cat despre "textura"... ceva simplu, transparent, rece. Iar ceea ce te strica... e faptul ca sufletul ti-e cusut cu fir de nepasare si asta doare.

In tine am vazut ce nu am vazut in nimeni. Am vazut nepasare, dorinta, putere, timiditate, praf si deziluzie, toate amestecate. Esti inchis in tine, simti doar ce vrei sa simti si iti e frica de schimbari. Te schimbi zilnic. Esti rece si gri de cele mai multe ori. Dar ai si clipe "rosii" cand esti cald, prezent. Si albastru, cand visezi. Chiar visezi? Si verde? Verde esti minunat.

Cat despre aspectul fizic... esti atat de comun... si totusi esti unic. Nu cred ca voi putea vreodata sa ma uit in ochii tai fara sa-mi pierd suflarea. Si stii de ce? Pentru ca vad cat de tulbure esti pe dinauntru. Dar uneori...pari atat de calm...
Cat despre parul tau...da, mi-as dori sa nu te mai tunzi... E rebel si totusi atat de la-locul-lui... Cu o prejudecata aparte. ADa, parul tau. =)
Si zambetul tau... e atat de infantil, atat de inocent, chiar daca cel pe care-l stiu eu posibil sa fie batjocoritor... Vorbesti de maturitate, dar nu esti decat un copil...
Si poate ca sunt prea mica, dar tu nu esti prea mic pentru ceea ce vrei sa pretinzi ca esti..?

Iti multumesc...

Iti multumesc pentru...

• simplul fapt ca existi.
• ca iti pasa de mine si ca ma suporti zilnic.
• ca ai fost acolo cand am avut nevoie de tine.
• ca ai stiut ca atunci cand nu vreau sa vorbesc despre ceva, nu merita sa incerci.
• ca stii sa ma faci sa rad si sa zambesc.
• ca mi-ai aratat ce inseamna prietenia.
• ca stiu ca pot conta pe tine mereu.
• ca ai avut incredere in mine atunci cand eu nu aveam.
• ca nu ma lasi sa ma ratez.
• ca m-ai invatat sa cred in castele de nisip.
• ca mi-ai hranit visele.
• fiecare clipa petrecuta cu tine.
• zecile de sacrificii si lucruri, fie ele cat de mici, pe care le-ai facut pentru mine.
• ca ai grija sa-mi amitesti cat de mult tii la mine.
• tu crezi ca prietenia noastra va dura o vesnicie.

Si daca intr-o zi vei vrea sa dispar din viata ta, spune-mi si o voi face...

You can buy me with a coffee... (a couple of words for you)

Anytime...

Pentru ca inca sunt acolo pentru tine, chiar daca tu nu ai nevoie de mine. Poate ca te-am exasperat...
Chiar daca nu ma vrei, eu sunt acolo, oricand vrei tu...
Traiesc, intr-un fel, prin tine. Trist, nu? Devine ceva ... nu stiu... poate o obsesie?
Da, poate sunt prea obsedata de ceea ce ascunzi inauntrul tau... poate ca imi doresc prea mult sa te cunosc...

Si de ce nu pot sa te las pur si simplu in urma...?
Pentru ca inca mai am nevoie de tine, inca ma faci sa visez...

[Why cannot waste my days in your smile?]
It's the only thing that makes me feel... alive...
Si daca eu ma simt bine asa...? Pierduta printre cadavrele trecutului... Dar macar ele zambesc...

[Who says we need to suffer? The joy would be enough...]
Pentru ca am inceput sa simt linistea ta in nelinistea mea...

And finally...
You can buy me with a coffee, I'm so cheap...
...Anytime...
You can find me at the same old bank, near the door, at a corner of your road... Reading a book or listening to a tape... trying to ingnore the schoolbell...counting your steps.
And if you don't like coffee, then try a cigarette. It's cheaper.

Perfectiune.

Exista vreun manual al perfectiunii?
Ce trebuie sa ai ca sa fii perfect?

Si, mai ales, ce e conceptul de "perfect"?
Esti perfect atunci cand tot ce faci este bine, cand oamenii din jurul tau te privesc cu invidie..?
Cat de perfecta poate fi viata unui om? Si, mai ales, cum?

Poate ca o viata perfecta inseamna numai fericire, fara lacrimi, fara suferinta, fara dor. Inseamna implinirea viselor, trairea fiecarei clipe. Dar oare e posibila o viata perfecta?
Nu. Si atunci, de ce continuam sa aspiram la ceva ce nu exista...?


Pentru mine erai perfect. Si stii de ce?
Pentru ca nu te cunosteam. Nu stiam nimic despre tine, despre felul tau de a gandi, despre lumea ta, despre conceptiile tale... si nici acum nu stiu. Asa ca mi-am lasat imaginatia sa actioneze, ti-am desenat conceptiile pe care imi doream eu sa le ai si le-am lipit langa perfectiunea ta fizica. Si ce am obtinut? O iluzie. O iluzie uniforma, dulce, pe care am iubit-o inconstienta. Iar de fiecare data cand te vedeam pe tine cel adevarat, cand iti vedeam indiferenta, credeam ca e doar o faza trecatoare, credeam ca face parte din perfectiunea ta. Mi-am dorit atat de mult ceva ce nu as fi putut avea niciodata. Nu vei fii niciodata cum vreau eu, cine vreau eu.

___________________...___________________

...Mi-am dat seama mult prea tarziu ca tu nu existi decat in mintea mea. Imi pare rau ca ti-am irosit timpul...
Imi pare rau pentru dezastrul pe care mi l-am provocat.


Ma intreb...Oare m-as fi multumit doar cu perfectiunea ta fizica? M-as fi multumit cu gandurile si ideile tale, oricat de mizere sau iesite din "comunul" meu mi s-ar fi parut? Nu as fi incercat sa te schimb? Nu stiu. Dar oricum, nu cred ca as fi fost vreodata ... destul de "perfecta" pentru tine.
Imi pare rau.



[Zilele trecute, mi s-a spus ca sunt "vanzatoare de iluzii". As zice mai degraba "creatoare de iluzii"...]