Random stuff

Si uite asa esti nevoit sa stai si sa privesti cum persoanele la care tii in viata pleaca pur si simplu..
Si pleaca exact atunci cand incepi si tu sa te atasezi de ele. (Gen profa de engleza)

Azi ascult


Mda, destul de sadic. Pentru ca nu s-a terminat nimic,  ci din contra, de abia acum incepe stresul cel mai mare. Nu pot sa plec, si zapada pur si simplu nu vrea sa-si ia talpasita. Stare de cacao. :|

Azi nu sunt eu

Imagineaza-ti lumea fara pic de rosu.
Oameni cu buze sterse misunand peste tot.
Vieti alb-negre colorat pe ici-colo in culori pestrite.
Dar niciodata rosu.
Imagineaza-ti apusul fara nuantele de rosu - o lamaie putrezita scufundandu-se-n mare.
Imagineaza-ti primavara fara maci. Un munte de nuante de verde si galben fara niciun sens.
De mere nu ma leg ca nu-mi plac merele rosii.
Gandeste-te cat de sumbra ar parea toamna fara frunze roscate
Imagineaza-ti cat de goi si lipsiti de mister am parea fara o picatura de rosu sa ne coloreze tacerea..

Da, iubesc culorile, iubesc verdele vietii, iubesc intensitatea rosului, iubesc linistea cerurilor albastre, iubesc razele de lumina, iubesc gargaritele pentru ca-s rosii, iti iubesc ochii, buzele, zambetul, mersul, si calmul tau interior..

[Si da, imi dau seama de penibilitatea a ceea ce am scris mai sus]

Cum as putea sa cad ca o apa de ploaie
Cum as putea sa cad, sa ma rup de asfalt
Chipurile se-ntrec sa piara rand pe rand
Tu ma calci in picioare trecand... rand pe rand.

Vreau sa-ti intru in sange..

Vreau sa-ti intru-n sange, ma-ntelegi? Vreau sa iti umblu prin vene cu viteza luminii, vreau sa depinzi de mine, sa iti fiu vitala. Vreau sa pot umbla prin tine si sa aflu totul despre tine.
Vreau sa-ti disec inima si sa las acolo o parte din mine, vreau sa-ti umplu fiecare celula, fiecare atom cu prezenta mea.
Vreau sa gandesti cum iti dictez eu, vreau sa te controlez, ma-ntelegi?
Vreau sa ai atat de multa nevoie de mine incat sa nu fii in stare sa ma alungi vreodata. Vreau sa fii gol si mizerabil fara mine.
Vreau sa nu ma ucizi niciodata..

Inspirat de "Invitatie la vals".

Hai sa ne mutam la mare...

Marea e imensitate. 

Marea e un univers acvatic, o lume bine ascunsa in stomacul altei lumi.

Marea e un prieten care iti indeplineste dorintele.

Marea e cea care ascunde soarele in fiecare noapte, si se transforma in cer.

Marea are stele si luna proprii.

Marea e o mama iubitoare.

Marea e cea care-ti topeste lacrimile si te curata de griji.

Marea e visare..

Marea e a mea, a ta, a tuturor. Marea e in noi.

> Mie de cativa ani mi-a patruns in vene. Ingheata odata cu primii fulgi de zapada si se topeste in primavara. Astazi mi-a inundat corpul, mi-a alergat prin vene cu viteza sangelui si mi-a facut inima s-o ia la galop.. <

Hai sa ne mutam la mare, te rog...

Dazed and confused

Unde s-au dus timpurile alea in care ne nasteam cu libertatea in sange? Unde au fugit camasile hippie si parul lung, berea gratis si petrecerile in aer liber? Unde s-au scurs clipele dilatate, in acorduri de Led Zeppelin si Aerosmith..?
Unde sunt joint-urile din miez de noapte, unde este dorinta de a ne aprinde visele la sfarsitul unei zile normale?
Unde s-au dus anii '70, cu iz de nopti nedormite si joint-uri nesfarsite, cu difuzoare rsunand de muzica buna, cu adolescenti cu chef de viata..?

Hai sa scoatem din cuferele prafuite hainele hippie si blugii decolorati, discurile vechi si patefoanele si sa aducem acele vremuri inapoi..


[Azi recomand Dazed and Confused]

Here goes the..HIPPIOATA ALCOOLISTA

Ploaia care va cadea...pacatele toate mi le va spala..
Ura si iubire parte-n plarte, sunetul de reggae se aude de departe.
Ploaia care va cadea...pacatele toate mi le va spala..
balans,balans hai,hai... mi-e din ce in ce mai clar ca nu am sa ajung in rai

'Cause we've got the party with us and nobody's gonna stop us!

 Un an in plus mi-a adus mai multa intelepciune. Mi-a aratat ca momentele care merita amintite in viata implica intotdeauna doua sau mai multe persoane, ca atunci cand ai prietenii cu tine, a lumea la picioare, ca deja privim cu regret sfarsitul clasei a8a, ca trebuie sa profitam de fiecare clipa a vietii, pentru ca merita.


Si, mai nou, sunt o "hippioata alcoolista" multumita imaginatiei iesite din comun a Ralucai.

..and they were NOT drunk!

A piece of 'forever'.

These clouds we're seeing/ They're explosions in the sky..

Spune-mi ca iarna e anotimpul visarilor, spune-mi ca marea ne va asteapta neschimbata, spune-mi ca visele noastre nu mor, spune-mi ca vom trai vesnic, ca nu ne vom teme de nimeni si nimic.  Spune-mi ca avem destule arme sa luptam impotriva lor, ca vei lupta impreuna cu mine, ca vom avea puterea sa schimbam ceva.
Promite-mi ca orice ar fi, noi nu ne vom schimba, promite-mi ca nu o sa ma lasi sa ma zbat singura, ca vei fi acolo sa-mi dai ceva de care sa ma tin, promite-mi ca vei avea incredere in mine,  in visele mele, oricat de nebunesti ti-ar parea. Promite-mi ca ma vei ajuta sa-mi construiesc in continuare castele de nisip, ca-mi vei da ceva in care sa cred, ca ma vei ajuta sa-mi calc trecutul in picioare atunci cand va incerca sa ma depaseasca.
Promite-mi ca vei fi acolo sa-mi deschizi ochii, sa-mi arati ca o iau pe un drum gresit, promite-mi..
Striga-te-n mine, jura-mi ca ne vom construi impreuna totul de la inceput spre infinit, si ca vom avea grija de el.
Striga-ma, asigura-ma ca vom avea destul albastru pentru a ne construi impreuna infinitul, chiar daca aceasta ne va consuma toata viata..

[Inspired by Placebo]



I'll cover my shame with salt sky waves / Bathing all my limbs away
I want the world to know my spirit flew away, / How my eyes and skies unite

C'est le malaise du moment..

Si deodata te vezi pus in fata unui drum nou nout, pe care nu tu ai vrut sa pornesti, pe care nici nu era constient ca l-ai ales.
Dupa 14 ani de viata (ciudata cifra, nu?) am sentimentul ca a venit in sfarsit momentul sa deschid ochii si sa imbratisez lumea cu bune si cu rele, cu tragedii si vise sfaramate si cutii de bere aruncate imprejur, lume pe care sunt nevoita sa o accept, in care va trebui sa ma regasesc de acum in colo.
Suna sinistru.  Nu vreau sa-mi distrug balonul de sticla in care am trait pana acum, pur si simplu nu ma simt pregatita sa va infrunt pe toti fara niciun mijloc de aparare.
Pana acum obisnuiam sa am viata in mine, sa o simt sub talpile mele, obisnuia sa joace dupa regulile mele. Dar incet-incet am schimbat rolurile, de data asta ma vad nevoita sa-i cant in struna, se pare ca hazardul m-a invins pe nepregatite..
De ce timpul aduce dupa el responsabilitati si zeci de alte intrebari, dar niciodata raspunsuri si indicii clare?
Ce e atat de rau in a trai sub cochilia de vise, unde totul e asa cum vrei tu, unde exista fericire, compatimire si adevaruri?
Se pare ca toti apreciem copilaria exact atunci cand ne scapa printre degete..

Now help me pray for teenage lie
You said you would, right?
Wahrheit it is deaf, Wahrheit it is done
You said you could, right?

We're all senteced to time..

Soarele vorbeste prostii

Mi-a promis multe.
Mi-a promis ca va avea grija de mine, ca imi va implini cateva vise, ca nu-mi va mai reprosa diferite chestii, ca imi va ignora greselile..
Stie foarte bine ca-mi place sa visez cu ochii deschisi, stie ca nu prea sunt atenta la lumea din jurul meu, stie ca am nevoie de el sa gandesc limpede. Si mai stie ca am o slabiciune pentru el si asta ma irita. Nu intelege ca eu imi trag setea de viata din lumina lui? Nu intelege ca am nevoie de el ca sa zambesc? Nu intelege ca fara el, eu nu sunt eu?
Soarele vorbeste prostii..
Mi-a spus ca sunt destul de mare sa-mi gasesc singura raspunsurile la  intrebari, dar cand l-am intrebat unde sa le caut, a fugit. Mi-a mai spus ca ceea ce fac e gresit, ca ar trebui sa deschid ochii, sa traiesc in realitatea lor, sa inteleg ca viata e "naspa" si ca "suge la greu", ca trebuie sa ies in lumina ca sa supravietuiesc. Ca e ca o cursa neincetata si ca, daca renunti, esti mort. N-am vrut sa-l cred, nici macar nu l-am ascultat, desi stiam si eu ca are dreptate.. Mi-a strigat sa alerg prin parc, sa ma antrenez sa-i pot infrange, sa fu cat mai deschisa la nou si sa ma astept la orice din partea lor. Care "ei", n-a vrut sa-mi spuna. Mi-a zis ca-mi voi da seama mai tarziu.
Mi-a mai poruncit sa fiu mereu gata sa-mi calc trecutul in picioare, sa fiu gata pentru necunoscut, sa imbratisez binele cu bratele deschise si sa stau dreapta si gata de lupta impotriva raului. L-am intrbat de ce trebuie sa insiste, de ce imi zice toate astea tocmai acum. Nu mi-a mai raspuns. S-a ascuns rusinat in spatele norilor, si de atunci nu mi-a mai adresat niciun cuvant. A stat, si a lasat linistea sa zboare printre noi..
Abia acum imi dau seama ca avea dreptate..

Why's.

When somebody's dead, there's no because.
They're just.. gone.
But our minds are sick, they just keep looking for an answer, doesn't matter if it makes sense or not.
We just want that answer, it makes us stronger, it makes us trust ourselves, feel like we really know something.
Because we, the human beings are just too sick to admit that awful things just... happen, sometimes with no reason at all.
And who, for God's sake decided that questions that start with 'why' should never be answered??

PS: It is told that, when people die, they turn into stars and live forever. Thank you for still lightening my sky.

I'm not to blame this time..

Nu eu am cerut sa ninga de data asta. Nu am vrut gerul asta ucigator. De data asta am vrut soare si cer senin, si poate ochii tai sa-i fumez la o cafea. Dar am primit in loc intinderea asta alba si rece care imi ingheata sufletul si gandurile. Si poate ca frigul e ceea ce-mi trebuie ca sa ma trezesc din amorteala asta afurisita in care zac de cand ai plecat.. Voi lasa gerul sa-mi inghete din nou gandurile si sa-mi reaminteasca sa lupt impotriva propriilor demoni. Voi incerca sa-mi construiesc castele de zapada, sa ingrop trecutul sub nameti si sa-mi construiesc un nou drum spre mine. Vreau sa indraznesc sa visez din nou, vreau sa-mi fac ordine in ganduri si-n suflet si sa merg mai departe..
... Si uite asa aproape ca termin 14 ani de viata intr-o ceata crunta..

But still wondering...
Am I weak If I leave it as it stands?

Somewhere.

It's just like a dark road you're walking over and over again, wondering where's the end of it, looking all over for signs. But you never get them, you never get enough light to read between the lines, so you're left there in the darkness with nothing else but your imagination. And it starts building butterflies and monsters, bright roads and deep forests in your mind, things that would eventually turn against you and destroy you in the end
A dark road is not the safest place to build your dreams, beacause they can always brake, especially in the darkness. So in the end you lose everything you've built all along. All you've got left is looking for a light, but you can't even find a damned match to light a fire.

"Imi ceri un foc şi te prefaci că n-ai nicio vină"

Uită-te in urma ta.
Priveşte atent, dar nu încerca să dai un sens lucrurilor pe care le vezi.
Nu, nu te uita prea insistent. Nu incerca sa intelegi. Nu insista. Nici măcar să nu te gandeşti să atingi ceva.
Nu vei găsi decat regrete, deci nimic folositor.
Vei privi aşa, neajutorat, până când ochii tăi se vor obişnui cu aceleaşi imagini inceţosate, până cand te vei sătura să stai şi să nu faci nimic.
Uită-te in jurul tău si spune-mi ce vezi. " O stradă pustie. Şi pe mine.",ai răspuns. "Şi cine eşti tu?" Te-am întrebat din nou. Nu-mi răspunzi.Te uiţi din nou in urmă şi te întrebi ce cauţi tu aici, dar din nou nu găseşti pe nimeni să-ţi dea vreun răspuns. Şi mai e cineva. Ai observat vreodată puştiul acela ciudat din colţul străzii? Îşi spune "Viitor". Ciudat nume, nu? Şi ciudat e faptul că el e atât motivul cât si raspunsul tuturor întrebărilor care nu-ţi dau pace. Nu te-ai fi gândit niciodată nu? Pentru tine, e doar cineva obişnuit care iţi cere zilnic un foc şi se preface că nu are nicio vină...

Emotie de iarna.

"Da-mi un vers si o nota care sa ma uite, sa ma piarda undeva.."

Aprinde-mi visele si trimite-ma departe de lumea asta rece intr-un loc in care zapada este dulce si vantul foloseste game majore..unde nu exista zi sau noapte si timpul si-a pierdut atotputernicia..unde cuvintele si-au pierdut puterea si sensul, devenind un nor de fum desupra gandurilor noastre..unde nu exista frontiere si reguli sociale, si vid intre oameni..
Un loc in care nu exista tu si eu, ci doar un "noi" inzapezit, dar atat de dulce..

Hai sa ni-l construim impreuna, gand cu gand, dorinta cu dorinta, sa punem bazele aceste lumi minunate.
Cat de greu poate fi sa visezi..?

Te uita cum ninge Decembre..

Te uita cum ninge Decembre..
...cum vantul se joaca cu fulgii de gheata deasupra noastra, cum lumina felinarelor ii transforma in fantasme amorfe, cum oamenii se indreapta sfiosi si grabiti spre case, numai noi inaintam cu pasi repezi spre nicaieri.
Te uita cum zapada asterne zambete pe fetele copiilor. Am fost si noi copii odata, iti amintesti?.. Dar asta s-a schimbat odata cu trecerea timpului..
Fulgi de zapada se incurca in parul tau, ti se lipesc de gene si de varful nasului, dar tie nu-ti pasa. Pentru tine ninge, si asta e de ajuns. Te cufunzi in bezna albicioasa si lasi fulgii de nea sa se joace cu trupul tau. Cu maini inghetate si tremurande iti arunci fularul si caciula si-ti lepezi geaca ce te-a tinut captiv pentru atea luni. Esti doar tu si ninsoarea. Itinzi bratele spre inalt, spre jocul nesfarsit al stropilor de gheata. I-ai vrea pe toti doar pentru tine, sa-ti inghete in par si pe gene pentru totdeauna; ai vrea sa cuprinzi universul in palme si sa-l simti doar al tau.
Si deodata, in lumina palida a amiezii, devii una cu ninsoara, o fantoma neverosimila a propriilor mele inchipuiri.
Te uita cum ninge Decembre
peste visele unui copil pierdut in ninsoare..


You're crying but as long as it's transparent and not red
There's no real reason to be sad to the people who are
Smiling, always happy, always gay they do not know
That the edges of the mouth can move the other way

You're freezing, the ice on which you nearly slipped outside
Is in your body, in your mind, getting warmer you are
Dreaming, quite useless but it feels okay to you
In a world that's dreaming too, in a world in which you

Keep on searching for a thing sublime
When all you need is inside of you
Everybody's waiting for springtime
Well winter can be cozy too

Cherish the moment, cherish the key
That leads to sane insanity
Cherish incompetence, cherish me
Don't ever cherish somebody who

Keeps on searching for a thing sublime
When all you need is inside of you
Everybody's waiting for springtime
Well winter can be cozy too

Despre viitor si chestii de genul

 "Sa vorbim putin despre viitorul tau.. Ce ti-ar placea sa faci?"
Asta e intrebare capcana, adica d-aia pusa in bataie de joc, cu scopul de a te face sa rosesti sau ceva de genul?
NU STIU.
Dar de un lucru sunt sigura.
Vreau sa calatoresc. Sa petrec 12-14 ore cu o carte si muzica buna in tren, in drum spre Sighisoara. Sa vizitez din nou Sibiul, sa-mi iau un aparat foto si sa-mi petrec timp fotografiind tot ce pot. Sa-mi pierd noptile prin cafenele, in acorduri calme si riff-uri senile.  Vreau sa ascult live toate formatiile romanesti.
Poate sa ma mut in Vama vreo saptamana. Iar apoi sa ma duc in Delta pana mi se termina bateria la aparatul foto.
 Apoi m-as strange din nou cu o mana de prieteni in Vama, la un foc de tabara, cu cateva chitare si o lada de bere, si am canta si am rade pana in zori. Apoi, a doua zi, pe seara, ar incepe Stufstock-ul. Am dansa si am zbiera pana in zori, am lupta impotriva somnul impreuna, pana cand zorile ne doboara, dar noi ne ridicam iar  hotarati sa luptam din nou pentru dreptul nostru la nopti albe!
Vreau sa ma indragostesc undeva in Vama, intr-o seara senina de vara, in fata scenei Folk You de cineva de care nici nu stiam ca a existat vreodata. Mi-as pierde noptile scriind versuri si cantece esuate . Poate m-as apuca si de fumat, desi nu cred ca e o idee prea buna. As locui intr-o incapere mica, intr-o cladire veche, nerenovata. As lucra intr-o librarie, sau un aticariat, sa simt mirosul cartilor si freamatul povestilor..Si, de ce nu, poate as ajunge sa scriu o carte..

Dar asta nu se intampla decat in visele mele.
Mai am vreo 5-6 ani de stat intre acesti patru pereti care ma tin departe de visele mele..

Povesti de adormit copii.

A fost odata ca niciodata un loc fermecat, aflat la granita romanilor cu bulgarii, un loc care vrajea pe fiecare inca de cum pasea pe nisipul fin. Era un loc in care irealul devenea realitate, in care visele luau locul rutinei, si cortul devenea casa tuturor. Era un loc in care oamenii traiau numai din muzica si bere, in care bautura era ieftina si muzica buna, in care betiile si focurile de tabara tineau pana-n zori. Aici, totul era schimbat, oamenii zambeau mai des, zbierau din toti rarunchii si dansau pe ritmuri nebune.
Desi nimeni nu cunostea pe nimeni, nu existau bariere intre oameni, dialogurile curgeau de la sine, fiecare avand aceeasi viziune asupra propriei lumi.
Era un loc al evadarii din rutina, al patrunderii intr-o lume altfel, era un loc MAGIC.
Acel loc se numea Vama Veche.
Multe povesti de dragoste au avut radacina in aces loc, multe clipe minunate si amintiri de neuitat a sadit acesta in mintea iubitorilor sai, multe secrete si vise a ingropat, multe inimi sfaramate si-au gasit alinarea in valurile marii..
..Dar timpul a trecut si Vama s-a schimbat, datorita egoismului oamenilor...
Si totusi, vamaiotii isi vor Raiul inapoi.

How to disappear completely.

>>.Isi framanta mainile inghetate, in timp ce stropii reci de ploaie i se spargeau de fata, prelingandu-se pe buzele-i  tremurande. Pierduse de mult notiunea timpului, caci renuntate sa numere secundele delimitate de picaturile de ploaie. "De cand sunt aici?" gandea in timp ce-si aprindea deznadajduita o tigara. Si, desi stia ca nimic nu-l va face sa sa revina, statea acolo, privind jocul de lumini si picaturi de ploaie din fata ei.
"Sick of the waiting and praying and hoping..." ii rasuna in urechi, in timp ce sorbea neincetat din tigara amaruie.
Da, era satula sa astepte, sa se roage si sa spere, dar era atat de slabita incat nu se putea opune niciunei stari.
"De ce naiba mai sunt aici??"
Isi arunca tigara pe jumatate terminata in lacul din fata ei si inchise ochii in timp ce picaturile inghetate de ploaie se amestecau cu lacrimile, lasand urme sarate pe pielea-i inghetata. Arunca un "Adio" amar pustietatii din jurul ei, apoi se dezlipi de zidul umed, pornind pe un drum necunoscut.  Pe zidul de care statuse rezemata statea acum scris cu litere negre "I'd come back if you asked me to." Zgomotul pasilor ei se pierdea acum in zare, acompaniat de nerabdarea picaturilor de ploaie. <<

ANTI-TOAMNA.

Stii cum e impresia aia, cand te simti ca si scos din ou, cand totul in jurul tau e nou si necunoscut si ai impresia ca nu vei cunoaste niciodata lumea inconjuratoare pe de-a-ntregul?
Daca nu, crede-ma ca e destul de ciudata.
De catva timp incoace pare ca totul e schimbat.
Toamna e din ce in ce mai inghetata, iarna si-a pierdut orice faramita de farmec, un torent de ambiguitate mi-a distrus toate conceptiile si regulile strict-necesare. Si, plus de asta, Zeus a complotat impotriva mea si -ca sa vezi- am ramas si fara casti. Halal melancolie tomnatica..
Pare ca mai e putin si un taifun o sa imi distruga pana si castele de nisip construite in timpul zilelor cu soare.

Am nevoie de cateva zile insorite, ca altfel simt ca o sa fac ceva rau.. din nou.

De unde atat intuneric? De unde atata depresie?

N-ai vrea sa imi redai te rog frumos culorile si visele?

Alive enough to feel november days.

Intotdeauna a fost la fel.
Cu cat stau mai mult pe acasa, cu atat mi se face si mai dor de vara.
Si ce Dumnezeu poate gasi cineva de facut intr-o zi afurisita de noiembrie, cand frigul iti patrunde in oase si-n artere si-ti ingheata orice strop de caldura pe care-l mai ai in suflet?
Va spun eu : 
NIMIC!


Multi ar spune ca sunt o groaza de lucruri de facut.
Dar sunt zilele alea afurisite in care parca de-ai naibii profii nu dau teme multe (desigur, ei trebuie sa dea kilometri de teme fix in zilele festivalul, ca asa e firesc), cand degetele iti sunt prea inghetate pentru a mai pozitiona vreun acord corect pe griff, sau cand, citesti acelasi rand dintr-o carte de 10 ori si tot nu reusesti sa-ti dai seama care e subiectul si care e predicatul.
Si e al naibii de plictisitor.

Banuiesc ca asta se intampla cand sufletul iti e prea amortit pentru a mai simti ceva, si cand speranta abia se mai simte.
Pacat ca sunt destul de vie sa simt moartea asta din jur.

"-Vrei, te rog, sa reaprinzi focul  din sufletul meu cu rosul aprins?"