30. 11.

Ma trezesc din nou in acordurile unei chitari acustice atat de matinala incat cu siguranta nu face parte din visul meu..

I'm so ugly. But that's ok.
'Cause so are you. We've broke our mirrors.
Sunday morning. Is everyday for all I care.
And I'm not scared. Light my candles. In a daze cause I've found god.

Shit! E a o suta oara luna asta cand ceasul destaptator imi spulbera visele..De obicei reusesc sa ma trezesc inainte sa sune, macar asa stiu cum mi se termina visele.

I'm so excited. I can't wait to meet you there.
And I don't care. I'm so horny. But that's ok. My will is good.
 

Inchid ochii si incerc sa-mi imaginez ca e, de fapt, un concert Nirvana la primele ore ale diminetii..
Dar are taica-miu grija sa-mi spulbere si iluzia asta..
Ce naiba, oameni buni, v-ati pus cu totii in gand sa-mi scufundati flotele?
"Trezeste-tee, e 7 si un sfert!!"
Daa, bine, gata, am prins mesajul, ma trezesc!!..
..si Kurt dispare, alarma se opreste si rutina isi reia pozitia de drept dis-de-dimineata. (Pe ea n-o deranjeaza trezirea asta fortata??)
Ma ridic deziluzionata din pat si ma indrept spre baie..
Dar nu mai are omul pic de liniste, ca timpul vine din urma, te ajunge si te depaseste mereu, iar tu esti mult prea obosit sa-l provoci la intrecere, il lasi pur si simplu sa fuga, sa-ti alunece printre degete.. exact ca spuma de la pasta de dinti..
"E 7 jumatee hai mai repedee!!"
"Imediat!!"
De parca mi-ar pasa vreun pic ca e 7 jumate.. sa fie si 8 si 9, si 12, nu-mi pasa, azi vreau sa STAU!!
Dar imi inghit cu greu revolta o las sa se digere alaturi de restul revoltelor, in loc de micul de jun, pentru care sunt deja mult prea mult in intarziere..
Un vers imi zboara rapid prin minte.. 

E luni.. ce zi de cacat.. Cu ce sa ma imbrac?

Buna intrebare..
Deschid sifonierul, dar sifonierul e intotdeauna zgarcit, iarna nu ofera decat tricouri, rochii si fuste care inca par ca mai au mireasma marii..
.. si ma izbeste un dor ucigator de mare..
Dar sunt mult prea in intarziere si pentru asta, asa ca inchid repede sifonierul si apuc de pe scaun vechiul tricou cu Nirvana, bluza de treining e in cuier.. [shit, iar nu am timp sa ma pieptan ca lumea.. asta e! =) ], shuzii, geaca, deschid usa si... fir'ar, am uitat ghiozdanul.. ma intorc, il ridic, il pun in spate (fuck! parca aseara era mai usor..), mai dau o data cu peria prin par, ma intorc din nou, ma apropii de usa, ("Ramonaa e 8 fara un sfert!" ; "Da, da stiu acum plec! Paa!")"

Asa e in fiecare dimineata, nu numai luni. Dar azi e ceva diferit. Parca si Kurt suna ceva mai ragusit. (o fi cantat impreuna cu John Lennon si Jim Morrison toata noaptea). Trag de timp cat pot de mult, dupa care ma dau jos din pat si ma duc in baie. 7:20.. 7 jumate.. 7:45.. Ce naiba, nu tipa nimeni ca e tarziu azi?
Ies din baie, ma imbrac cu viteza luminii.. 8 fara 5. "Hai ca-i bine", imi zic. Ma duc, ma incalt, imi pun haina intru in bucatarie si ii vad pe ai mei in pijamale, fiecare avand in fata o cana cu cafea.
"Hai ca-i tarziu, iar se crizeaza Covaci ca intarziem!" le strig eu.
"Dar azi n-aveau profesorii concediu fara plata..?"
"Fir-ar.." 
Si asa mi-am irosit eu o dimineata minunata..

Music is the language of us all.

Cand nu mai e nimeni acolo, cand crezi ca esti singur pe pamantul asta scorojit de vreme, muzica e singura care te poate face sa te simti altfel.
Te face sa vezi ca sunt unii care au trecut prin starile tale, si si-au exteriorizat furia si neputinta in opere nemuritoare. Nu au tinut niciodata ura in ei, si-au pus degetele la bataie pe griff-ul unei chitari prafuite de vreme, schimbandu-si astfel intreaga viata.
Si asa s-a nascut muzica, din sentimentele si trairile oamenilor si din puterea de si le exterioriza in note melodioase, aranjate armonios in cantece nemuritoare.
Astfel, muzica este durerea metamorfozata in sunet, menit sa-ti vindece toate ranile.
De asta, atunci cand te loveste, nu-ti poate provoca niciodata durere.

Cum poti sa compui asa ceva...?

Untitled

"A fost un vis frumos, l-am scris impreuna cu un creion gros.." 

 Am umplut impreuna o foaie nesfarsita cu zambete si rasete fara motiv, cu lacrimi amare si puterea de a merge mai departe, cu sfaturi si promisiuni fara rost, in culori pastelate si parfumate. Am desenat mai intai o linie - drumul parcurs impreuna - pe care am umplut-o, la intervale regulate, cu vise si pagini de viata.

Au fost clipe prin care am trecut impreuna, au fost vremuri peste care am trecut impreuna, au fost momente cand am fost doar noi, si lumea intreaga era la picioarele noastre.

M-ai invatat sa traiesc, m-ai invatat ce inseamna sa am aproape o persoana care sa ma faca sa rad ori de cate ori aveam nevoie, care sa imi ofere imbratisari pe tava atunci cand faceam prostii, care sa stea in picioare alaturi de mine in timp ce lumea din jurul meu se transforma in pulbere.

O sa-mi fie dor de tine, de zilele petrecute impreuna, de tot ceea ce a insemnat "noi" atunci, si va insemna, sper, o lunga perioada de timp de acum inainte.

Apoi, timpul si-a lasat adanc amprenta asupra noastra, asternand intre noi o tacere mormantala.
Petrecem ore, chiar zile, fara a ne vorbim..
Obisnuiam sa ne plangem ca nu ne ajunge timpul petrecut impreuna.. acum, am ajuns sa-l irosim lasand tacerea sa roada din noi, si ciudat e faptul ca nu facem nimic ca sa o distrugem..

The truth about relationships.

Never underestimate the power of 'I'd like that!'

What if I...

If I left my fate in your hands, would you keep it or would you throw it away?
Would you waste your time with me, or would you walk away again?
If I changed the past, if time obeyed my words
would you be here with me forever and today?
If I tried to talk to you again would you listen to my words,
or would you turn your back again, and blame it on maths?

I'm tired of waiting for you to say something
to do something
I'm sick of this never-ending racetrack we're running over and over again
where no-one gets nothing in the end.

But the need of spending my days in your smile is stronger than it all
And I know I have to find the way out somehow
'cause nothing's ever going to chance
But the hope and dreams are still keeping me away from the door.
And somehow, the will is the weakest of all..

Song to no-one

When you look right through me

Nu am inteles niciodata de ce

atunci cand iti aduni ochii de prin gropi
si privesti prin mine atat de crud  
albastrul tau ia forma sagetilor de gheata
si trec prin mine atat de dureros
lasand in urma nori de ura stearsa.

Si nici pana acum nu pot sa inteleg de ce

timpul nu mi-a faurit vreun mod de aparare,
ci m-a lasat blazata in nebunia acestui razboi lipsit de sens

...si de ce tie ti-a darut necontenit
toate armele de ofensiva pe care le-a gasit.
pe cand pe mine m-a lasat sa joc in defensiva.



Pentru ca toate astea nu sunt decat un joc obositor de du-te - vino
din care nimeni n-are nimic de castigat
doar timpul, jucandu-se cu-al nostru cap;
doar timpul, presupun, isi va demonstra in final
atotputernicia..

On and on and on..

Astazi sunt fericit
Astazi nu se intampla iarasi nimic
Astazi am sa dorm si-am sa tac
Astazi rad nemotivat...

 Si, precum ziecea si Alice in "Zodia Indragostitilor" :

Nu exista maine. E acelasi azi, dar cu alt nume.

Si uite asa se construieste infinitul..
Din lucruri efemere, sfaramicioase si luminoase.
Dintr-un drum spre casa in nuante de gri si raze de soare, din semafoare ce-si schimba regulat culorile,dintr-un vis ce dainuieste de luni bune, din ignoranta si speranta nemuritoare.
Si e mereu la fel. Drumul e pururi acelasi, si noi ramanem la fel de reci, caci suntem prea slabi pentru a incalca normele sociale.
Aceleasi amagiri dulci-amarui zdrobite de realitate, aceleasi vise si iluzii ce nu vor sa piara, toate se ineaca zilnic in acest infinit efemer.Si am ajuns sa fiu indiferenta si satula de rutina asta nesfarsita a drumului spre casa, dar, desi nu ma opreste nimeni si nimic sa-mi iau toate catrafusele si sa fug cat mai departe de tot, continui sa contribui si eu, mai mult sau mai putin din proprie initiativa, la constructia acestul timp relativ.

Si, mai mult ca sigur, nu voi mai incalca nicio norma sociala pentru tine..

Si totusi, am o intrbare care nu-mi da pace : cum am ajuns aici..?

Believe in me 'cause I wanna be someone who believes.

Because sometimes, waiting is all you can do.
And there's nothing worth it, because most of the time you never get what you want, no matter how much time you waste.
And sometimes I wonder.. Where did God hide the truth..? Why can't we find it? Where should we look for it?

I tried to look for it in books, but there most of the people get what they want. And this is not what real life means. In fairytales, they always end up being together. In fairytales, there's always something worth waiting, and hoping, and praying. In real life, all you get is tears, and that sea of darkness to drown your hopes. But you never get the strenght to do this, you never get a purpose, only cheap empty words that mean nothing at all.

When you want something, all the universe conspires in helping you to achieve it.

You know.. I used to believe it.  But finally I  ended up thinking that this is the biggest crap I've ever read.
 The universe doesn't give a shit about what you want, no matter how much you want it.
And in the end.. why am I still waiting..?

Would you, please, believe in me, so I can find something to believe in..?

Povesti de adormit copii.

A fost odata ca niciodata un loc fermecat, aflat la granita romanilor cu bulgarii, un loc care vrajea pe fiecare inca de cum pasea pe nisipul fin. Era un loc in care irealul devenea realitate, in care visele luau locul rutinei, si cortul devenea casa tuturor. Era un loc in care oamenii traiau numai din muzica si bere, in care bautura era ieftina si muzica buna, in care betiile si focurile de tabara tineau pana-n zori. Aici, totul era schimbat, oamenii zambeau mai des, zbierau din toti rarunchii si dansau pe ritmuri nebune.
Desi nimeni nu cunostea pe nimeni, nu existau bariere intre oameni, dialogurile curgeau de la sine, fiecare avand aceeasi viziune asupra propriei lumi.
Era un loc al evadarii din rutina, al patrunderii intr-o lume altfel, era un loc MAGIC.
Acel loc se numea Vama Veche.
Multe povesti de dragoste au avut radacina in aces loc, multe clipe minunate si amintiri de neuitat a sadit acesta in mintea iubitorilor sai, multe secrete si vise a ingropat, multe inimi sfaramate si-au gasit alinarea in valurile marii..
..Dar timpul a trecut si Vama s-a schimbat, datorita egoismului oamenilor...
Si totusi, vamaiotii isi vor Raiul inapoi.

How to disappear completely.

>>.Isi framanta mainile inghetate, in timp ce stropii reci de ploaie i se spargeau de fata, prelingandu-se pe buzele-i  tremurande. Pierduse de mult notiunea timpului, caci renuntate sa numere secundele delimitate de picaturile de ploaie. "De cand sunt aici?" gandea in timp ce-si aprindea deznadajduita o tigara. Si, desi stia ca nimic nu-l va face sa sa revina, statea acolo, privind jocul de lumini si picaturi de ploaie din fata ei.
"Sick of the waiting and praying and hoping..." ii rasuna in urechi, in timp ce sorbea neincetat din tigara amaruie.
Da, era satula sa astepte, sa se roage si sa spere, dar era atat de slabita incat nu se putea opune niciunei stari.
"De ce naiba mai sunt aici??"
Isi arunca tigara pe jumatate terminata in lacul din fata ei si inchise ochii in timp ce picaturile inghetate de ploaie se amestecau cu lacrimile, lasand urme sarate pe pielea-i inghetata. Arunca un "Adio" amar pustietatii din jurul ei, apoi se dezlipi de zidul umed, pornind pe un drum necunoscut.  Pe zidul de care statuse rezemata statea acum scris cu litere negre "I'd come back if you asked me to." Zgomotul pasilor ei se pierdea acum in zare, acompaniat de nerabdarea picaturilor de ploaie. <<

Misu

E minunat cand dai, din pura intamplare, peste cate un baietel, mai mare sau mai mic, roman sau strain, care face muzica, frate. Muzica (virgula) care place, desigur, oamenilor care au ceva minte.
Asa ca intamplator si fara intentie, am dat peste asa-zisul MISHU (aka Mihai Calian), sosit in Braila la festivalul folk (daa, avem si noi asa ceva, hip-hip-uraaa!!) Chira Chiralina, care m-a uimit destul de tare. Prin versuri, melodie, voce si orice se mai poate (nu, nu sunt genul care sa-si aleaga cantaretii preferati dupa cum arata).

Well, check him out!
PS: Nu am reusit sa descarc filemarile mele, asa ca m-am bazat din nou pe batranul Youtube.

Untitled

De-ai stii acum cati munti si cate mari am buruit cu tine-n gand..
De-ai fi vazut cum universul tot se inchina inaintea mea
pe cand tu, statuie neclintita de gheata, iti continuai nepasator
drumul nesfarsit catre un punct inexistent.
De-ai fi vazut cum stelele toate se transformau in pulbere
atunci cand incercam sa le arunc inspre tine
si cum norii imi plangeau amarul deasupra ignorantei tale..
De-ai fi vazut cum salcamii infloreau in iarna
ori de cate ori tu treceai pe langa ei..
Daca ai fi cautat macar o particica din mine in tine..
Poate doar asa ai fi crezut in mine.
Datorita tie am ingenunchiat de atatea ori universul..
Dar cu ce folos, caci tu vei ramane pururi neclintit..

To a broken friendship.

You threw your words into my face

Broke my heart and broke my grace
While I was shaking, you pulled me to the ground.
I dare you to scream it out clear and loud.

You've got me down on my knees
Breaking my promises and breaking my dreams.
You never gave a damn about the world we shared
You wouldn't say the words, I guess you wouldn't dare.

Now I'm taking my time,
I'm throwing this into your face.
I just can't take it anymore
How long till I explode?
I guess forever ends today.

Spune-mi, ce mai spui când nu mai e nimic de spus?

ANTI-TOAMNA.

Stii cum e impresia aia, cand te simti ca si scos din ou, cand totul in jurul tau e nou si necunoscut si ai impresia ca nu vei cunoaste niciodata lumea inconjuratoare pe de-a-ntregul?
Daca nu, crede-ma ca e destul de ciudata.
De catva timp incoace pare ca totul e schimbat.
Toamna e din ce in ce mai inghetata, iarna si-a pierdut orice faramita de farmec, un torent de ambiguitate mi-a distrus toate conceptiile si regulile strict-necesare. Si, plus de asta, Zeus a complotat impotriva mea si -ca sa vezi- am ramas si fara casti. Halal melancolie tomnatica..
Pare ca mai e putin si un taifun o sa imi distruga pana si castele de nisip construite in timpul zilelor cu soare.

Am nevoie de cateva zile insorite, ca altfel simt ca o sa fac ceva rau.. din nou.

De unde atat intuneric? De unde atata depresie?

N-ai vrea sa imi redai te rog frumos culorile si visele?

Alive enough to feel november days.

Intotdeauna a fost la fel.
Cu cat stau mai mult pe acasa, cu atat mi se face si mai dor de vara.
Si ce Dumnezeu poate gasi cineva de facut intr-o zi afurisita de noiembrie, cand frigul iti patrunde in oase si-n artere si-ti ingheata orice strop de caldura pe care-l mai ai in suflet?
Va spun eu : 
NIMIC!


Multi ar spune ca sunt o groaza de lucruri de facut.
Dar sunt zilele alea afurisite in care parca de-ai naibii profii nu dau teme multe (desigur, ei trebuie sa dea kilometri de teme fix in zilele festivalul, ca asa e firesc), cand degetele iti sunt prea inghetate pentru a mai pozitiona vreun acord corect pe griff, sau cand, citesti acelasi rand dintr-o carte de 10 ori si tot nu reusesti sa-ti dai seama care e subiectul si care e predicatul.
Si e al naibii de plictisitor.

Banuiesc ca asta se intampla cand sufletul iti e prea amortit pentru a mai simti ceva, si cand speranta abia se mai simte.
Pacat ca sunt destul de vie sa simt moartea asta din jur.

"-Vrei, te rog, sa reaprinzi focul  din sufletul meu cu rosul aprins?"