Perfectiune.

Exista vreun manual al perfectiunii?
Ce trebuie sa ai ca sa fii perfect?

Si, mai ales, ce e conceptul de "perfect"?
Esti perfect atunci cand tot ce faci este bine, cand oamenii din jurul tau te privesc cu invidie..?
Cat de perfecta poate fi viata unui om? Si, mai ales, cum?

Poate ca o viata perfecta inseamna numai fericire, fara lacrimi, fara suferinta, fara dor. Inseamna implinirea viselor, trairea fiecarei clipe. Dar oare e posibila o viata perfecta?
Nu. Si atunci, de ce continuam sa aspiram la ceva ce nu exista...?


Pentru mine erai perfect. Si stii de ce?
Pentru ca nu te cunosteam. Nu stiam nimic despre tine, despre felul tau de a gandi, despre lumea ta, despre conceptiile tale... si nici acum nu stiu. Asa ca mi-am lasat imaginatia sa actioneze, ti-am desenat conceptiile pe care imi doream eu sa le ai si le-am lipit langa perfectiunea ta fizica. Si ce am obtinut? O iluzie. O iluzie uniforma, dulce, pe care am iubit-o inconstienta. Iar de fiecare data cand te vedeam pe tine cel adevarat, cand iti vedeam indiferenta, credeam ca e doar o faza trecatoare, credeam ca face parte din perfectiunea ta. Mi-am dorit atat de mult ceva ce nu as fi putut avea niciodata. Nu vei fii niciodata cum vreau eu, cine vreau eu.

___________________...___________________

...Mi-am dat seama mult prea tarziu ca tu nu existi decat in mintea mea. Imi pare rau ca ti-am irosit timpul...
Imi pare rau pentru dezastrul pe care mi l-am provocat.


Ma intreb...Oare m-as fi multumit doar cu perfectiunea ta fizica? M-as fi multumit cu gandurile si ideile tale, oricat de mizere sau iesite din "comunul" meu mi s-ar fi parut? Nu as fi incercat sa te schimb? Nu stiu. Dar oricum, nu cred ca as fi fost vreodata ... destul de "perfecta" pentru tine.
Imi pare rau.



[Zilele trecute, mi s-a spus ca sunt "vanzatoare de iluzii". As zice mai degraba "creatoare de iluzii"...]