Ai devenit gri...

Cand te-am vazut, aveai un curcubeu de culori. Erai albastru, rosu, verde, galben, mov...



Acum ai devenit gri. Rareori, rosu...dar atunci cand esti rosu, esti ciudat, fals.

Dar de ce gri? De ce obisnuit, normal, murdar? Imi placeai mai mult cand erai "multicolor".
Sau era doar imaginatia mea, atat de bolnava, incat sa te "coloreze" in asa hal?
Dar imi placeai...oh, cat de mult imi placeai...toate acele culori roind in jurul tau, parca asteptand sa le dai un semn, o porunca, sa-ti demonstreze cat de devotate iti sunt.

Si deodata culorile au inceput sa te paraseasca incet-incet, pana cand te-au lasat de un gri spalacit si murdar. In acea clipa te-ai scufundat in vid si indiferenta te-a inghitit.
Si am suferit sa vad ca nu-ti mai pasa de nimic.



Si daca toate astea au fost doar in imaginatia mea?
Daca ai fost gri din totdeauna?
Inseamna ca am gresit, te-am judecat gresit, am iubit o fantoma.

Si m-am luat dupa tine. Am devenit si eu gri. Am nevoie de cineva sa-mi redea culorile.
Si de timp, sa se usuce.

Te urasc, fiindca aproape ca m-ai distrus.
Te iubesc, fiindca am vazut in tine ce nu am vazut in nimeni.