Ura.

M-ai distrus.

Nu stiu cum ai facut-o, dar ai reusit. M-ai lasat sa ma inec in fumul propriilor greseli.

Nu stiu daca esti constient sau nu de asta, dar ai distrus ceva din mine care nu mai poate fi reconstruit. Si nu te voi ierta niciodata.

...si nu ma voi ierta nici pe mine.

Si acum ce e de facut...?

Am pierdut tot. Ma indrept cu pasi repezi spre singuratate. Si nu vreau, chiar nu vreau asta. Si totusi continui sa merg constienta spre abis.

Am ranit pentru ca am fost ranita. Am distrus pentru ca am fost distrusa. Am gresit si regret.

Nu am fost constienta de posibilele urmari ale actiunilor mele.

Dar nu vreau sa pierd tot. Simt ca se poate si altfel si sunt gata sa ma schimb...dar am nevoie de timp.

Cer doar putin timp...si stiu ca e deja prea mult...

Te urasc cum nu te-am urat niciodata. Ai fost doar o umbra, dar ai reusit sa distrugi mare parte din mine. Te rog, ia-ti agonia inapoi, nu am nevoie de ea !!