Marturisiri.

Ce am pierdut? Ce ati pierdut?
De ce gresesti, de ce ma implici si pe mine in asta? De ce trebuie si eu sa sufar din cauza ta?
Stiu, nu ai plecat pentru ca eu aveam nevoie de tine. Da, aveam, am si voi avea nevoie de tine ca persoana, de tine sa-mi fi aproape, nu de minciunile si ura ta, nu de viata ta mizera. Te urasc pentru ceea ce ai devenit. Un sclav al vietii. Asta esti. Nu te vreau langa mine. Du-te si traieste-ti viata cum vrei, cu cine vrei. Ma ranesti mai tare daca ramai. Asa ca pleaca! Hai!

N-am nevoie de tine...cel putin, nu in sensul asta. Esti doar fizic alaturi de mine, alaturi de ceea ce te inconjoara. Stiu ca ma iubesti, dar nu e de ajuns. Decide, caci nu le poti avea pe amandoua.
Si daca e sa se provoace ruptura, nu voi face nimic sa o opresc pentru ca stiu ca e viata ta, ai dreptul sa faci ce vrei cu ea.

Iar daca ramai...nu vreau sa mai fie asa. Schimba ceva. Nu ea, ci tu. Si daca ramai, sa nu ramai pentru mine. Nu merita.

Asa ca mai bine pleaca. Pleaca acum, cat simt ca sunt in stare sa te las sa o faci. Du-te si fac ce vrei cu tine, cu viata ta. Stiu ca vei fi mereu langa mine, stiu ca voi putea conta pe tine mereu.

Nu stiu daca as fi in stare...



Vreau sa dau timpul inapoi, sa fiu copil din nou, caci vremea in care totul era perfect pare apusa de mult... Am incercat sa ma fac ca nu vad, dar m-ai distrus.


Te vreau pe tine, cel de demult, inapoi...si...iarasi cer prea mult...