Fiction.

Imi zambesti. Un zambet innegrit de ignoranta,
Patat de ignoranta, ars de ignoranta.
Iti afunzi mainile in buzunar, te uiti la mine si zambetul tau ia forma unui ranjet. Un ras isteric iti explodeaza in gat si-l lasi afara sa nu te ucida. De ce te-ar ucide pe tine? De ce sa nu ma ucida pe mine, nu? Doar sunt acolo ca sa faci tu tot ce vrei cu mine, sa-ti bati mereu joc de mine. Sunt acolo sa te fac sa razi isteric, daca asta te face sa te simti mai bine.

Si fug, fug cat mai departe de ura si ignoranta ta. Fug cat mai departe de partea aceea din mine care incolteste in tine... sau de partea din tine care isi are radacinile in mine, pe care o ud zilnic rosul aprins al tricoului tau si albastrul jeasilor tai si negura shuzilor tai. Nu ti-a pasat niciodata de paranoia din capul meu. Eu mi-am scurs zilele incercand sa albesc negrul tau. Ai devenit o gaura neagra insetata de durere.