"Imi ceri un foc şi te prefaci că n-ai nicio vină"

Uită-te in urma ta.
Priveşte atent, dar nu încerca să dai un sens lucrurilor pe care le vezi.
Nu, nu te uita prea insistent. Nu incerca sa intelegi. Nu insista. Nici măcar să nu te gandeşti să atingi ceva.
Nu vei găsi decat regrete, deci nimic folositor.
Vei privi aşa, neajutorat, până când ochii tăi se vor obişnui cu aceleaşi imagini inceţosate, până cand te vei sătura să stai şi să nu faci nimic.
Uită-te in jurul tău si spune-mi ce vezi. " O stradă pustie. Şi pe mine.",ai răspuns. "Şi cine eşti tu?" Te-am întrebat din nou. Nu-mi răspunzi.Te uiţi din nou in urmă şi te întrebi ce cauţi tu aici, dar din nou nu găseşti pe nimeni să-ţi dea vreun răspuns. Şi mai e cineva. Ai observat vreodată puştiul acela ciudat din colţul străzii? Îşi spune "Viitor". Ciudat nume, nu? Şi ciudat e faptul că el e atât motivul cât si raspunsul tuturor întrebărilor care nu-ţi dau pace. Nu te-ai fi gândit niciodată nu? Pentru tine, e doar cineva obişnuit care iţi cere zilnic un foc şi se preface că nu are nicio vină...