Ura.

M-ai distrus.

Nu stiu cum ai facut-o, dar ai reusit. M-ai lasat sa ma inec in fumul propriilor greseli.

Nu stiu daca esti constient sau nu de asta, dar ai distrus ceva din mine care nu mai poate fi reconstruit. Si nu te voi ierta niciodata.

...si nu ma voi ierta nici pe mine.

Si acum ce e de facut...?

Am pierdut tot. Ma indrept cu pasi repezi spre singuratate. Si nu vreau, chiar nu vreau asta. Si totusi continui sa merg constienta spre abis.

Am ranit pentru ca am fost ranita. Am distrus pentru ca am fost distrusa. Am gresit si regret.

Nu am fost constienta de posibilele urmari ale actiunilor mele.

Dar nu vreau sa pierd tot. Simt ca se poate si altfel si sunt gata sa ma schimb...dar am nevoie de timp.

Cer doar putin timp...si stiu ca e deja prea mult...

Te urasc cum nu te-am urat niciodata. Ai fost doar o umbra, dar ai reusit sa distrugi mare parte din mine. Te rog, ia-ti agonia inapoi, nu am nevoie de ea !!

Ai devenit gri...

Cand te-am vazut, aveai un curcubeu de culori. Erai albastru, rosu, verde, galben, mov...



Acum ai devenit gri. Rareori, rosu...dar atunci cand esti rosu, esti ciudat, fals.

Dar de ce gri? De ce obisnuit, normal, murdar? Imi placeai mai mult cand erai "multicolor".
Sau era doar imaginatia mea, atat de bolnava, incat sa te "coloreze" in asa hal?
Dar imi placeai...oh, cat de mult imi placeai...toate acele culori roind in jurul tau, parca asteptand sa le dai un semn, o porunca, sa-ti demonstreze cat de devotate iti sunt.

Si deodata culorile au inceput sa te paraseasca incet-incet, pana cand te-au lasat de un gri spalacit si murdar. In acea clipa te-ai scufundat in vid si indiferenta te-a inghitit.
Si am suferit sa vad ca nu-ti mai pasa de nimic.



Si daca toate astea au fost doar in imaginatia mea?
Daca ai fost gri din totdeauna?
Inseamna ca am gresit, te-am judecat gresit, am iubit o fantoma.

Si m-am luat dupa tine. Am devenit si eu gri. Am nevoie de cineva sa-mi redea culorile.
Si de timp, sa se usuce.

Te urasc, fiindca aproape ca m-ai distrus.
Te iubesc, fiindca am vazut in tine ce nu am vazut in nimeni.

Urma's 'After All' .

Why do we feel so empty...when we're all alone?

It seems a god is pushing me to join the world...

Why do we feel so low...when out of love?

Why do we need a reason when we love someone?

Why do we have to feel? Until the end, it hurts...

Why do we have to see? It's killing all my trust...

Why do we have to bleed to prove we are alive?

Why cannot waste my days in your smile?

Why do we...why do we

Why do we live after all?Why we cannot die...the way we wanna die?

Why it's such a shame to leave with no goodbye?

Who says we need to suffer? The joy would be enough

Who put so many demons standing in my path?

Why do we have the distance?So many miles between...

Why can't we be like angels to fly above all dreams...?

Why do we have to bleed? It's clear we are alive...

Why cannot waste my days in your smile?

Why do we...why do we

Why do we live after all?

Avem timp...

Avem timp pentru toate.


Avem timp sa iubim, sa suferim, sa uram sa uitam.
Avem timp sa gresim si ne inecam in fumul greselilor noastre.
Avem timp sa urmam cate drumuri dorim, sa ucidem iluzii si sa dam nastere visurilor.
Avem timp sa ne irosim viata si sa ne dam seama de acest lucru.
Avem timp sa schimbam totul, nu ne trebuie decat curajul sa o facem.
Avem timp sa iertam greselile prietenilor nostri.
Avem timp sa gasim scuze prostesti pentru lasitatea noastra.
Avem timp sa ne pierdem in diferite inimi, si apoi sa incercam sa ne regasim.
Avem timp sa radem, sa plangem, sa regretam si sa iubim.
Avem timp sa pierdem, sa castigam, sa uram, sa iertam.


...avem timp pentru toate.

Sunrise. :)

Timp de 6 luni m-am hranit doar cu vise si sperante desarte.
Acum, mare parte din ele au murit. (cred ca s-au sinucis...sau poate ca functioneaza ca neuronii...? )
E mai bine asa...?
Nu stiu.
Dar cred ca imi va fi dor de vise, de povesti, caci desi raneau, erau frumoase.
Cred ca le iubeam doar din cauza ca nu erau reale...
Sper doar ca sunt pe drumul cel bun.
Si sper sa nu ma mai intorc(i) din drum.

...E oare posibil..? Caci suna prea frumos...

Intrebari.

De ce iubesti? Pe cine iubesti?
De ce te minti?
Unde vrei sa ajungi in viata?
De ce sa nu crezi in tine? De ce urasti?

De ce sa-ti pese?
Pentru ce traiesti?
Pe cine sa crezi?

Pe cine blamezi? Cum sa traiesti?
Cum sa scapi?
Pe ce drum sa mergi?
Ce alegi?
De ce sa-i lasi pe ei sa aleaga pentru tine? De ce sa nu ai incredere in tine?

Wishlist.

• Fericire nesfarsita.
• Prietenii pe toata viata.
• 'Atomic'-ul inapoi.
• Curaj.
• Cineva sa-mi spuna pe ce drum e mai bine sa o iau, iar eu sa nu-l ascult.
• Putere sa iert, sa uit.
• O lume altfel.
• O noapte intreaga de Vama Veche,Coma, Byron, E.M.I.L. si Radiohead.
• Luna Amara in Braila.
• O ploaie de vara sa ma faca sa uit.
• Sa schimb ce vreau, cum vreau, cand vreau.
• Soare iarna si zapada vara.
• Interesul tau.
• In Vamaaa.
• O zi in care fiecare sa zbiere cand vrea.
• Sa fac ce vreau, cand vreau, cum vreau fara sa-mi fie teama ca sunt judecata gresit.
• Sa nu-mi mai pese.
• Sa iti pese.
• Sa iubesc fara sa-mi fie teama.
• Calm si vijelie.
• Sa visez cele mai interzise vise, fara sa mi se ceara socoteala.
• Sa ascult ce vreau, cand vreau, pe cine vreau.
• Sa gandesc cum vreau fara sa-mi fie frica de consecinte.
• Libertateeee, fratee !!
• Poate si pe tine.
• Sa spun "Nu-mi pasa!!!" si sa ma si cred.
• Fericireeee!!!!

...Si lista continua.

Even though we can't afford this, the sky is over.

Lumea se scurge incet printre degetele noastre, iar noi suntem prea ocupati sa vedem lucruri invizibile.

Suntem prea ocupati sa cautam lucruri pe care le avem in fata noastra, prea ocupati cu pierderea timpului pentru a ne pasa.

Poate ca doare, dar asta e adevarul.

Uitam sa dam sens unor lucruri care ne pot aduce fericirea, caci suntem prea ocupati sa ne convingem ca traim in mizerie si fum.

Uitam sa cautam iubirea si ne ascundem sub scuza ca aceasta nu exista.
[Ai ezitat vreodata sa cumperi un trandafir doar din cauza ca acesta are spini?]


Uitam de vise, de iluzii, le strangem pe toate si le aruncam intr-un colt intunecat al mintii noastre, spunand "nu merita, sunt o prostie..." . Si riscam sa le uitam acolo, in acel colt intunecat.
Rareori, cineva isi mai aduce aminte de ele. Dar isi spune imediat "E prea tarziu pentru voi. A trecut timpul meu, a trecut timpul nostru..." Si astfel uitam lucrurile care ne-au fost candva insusi sensul existeneti noastre.


Suntem prea orbi sa vedem viata in adevaratul ei sens.


Poate ca doare, dar e adevarat.






[>>Progresam si uitam sa fim fericiti, ingropam iluzii intr-o mare de biti.<<]
... Pentru ca lucrurile care candva dadeau sens existentei noastre au devenit acum scrum.