^Fara titlu^

De 3 zile e innorat. Nu ploua, dar e mohorat. Si racoare. Si nu ma plang. Dar parca lipseste ceva.

De 1 saptamana incoace am inceput sa visez iar (sau mai de graba "delirez") , ceea ce, pentru mine e bine.

Am sarit ieri. Fara saltea. Si inca nu stiu daca am cazut sau nu. Dar inca plutesc. Nu stiu ce se va intampla cand vidul se va termina. Dar inca nu-mi pasa.
Si sa stii ca am zambetul cu mine. Si cand o sa ating pamantul, nu o sa-l mai las sa se sparga iar; o sa am grija de el.

Iar am facut-o de oaie. Same old story.
Dar sa fie. Experienta conteaza. Si plutirea. Si.. da, vreau ceva mai mult.
Si daca e sa dau iarasi cu bata-n balta (ca alta solutie nu vad, sincer, ar fi iesit din comun sa nu o fac de oaie), macar sa o fac cu zambetul pe buze. Si cu picioarele tremurande.
Ca deh, mie imi tremura(u) picioarele, Sabinei limba, ca asa suntem noi.

Cat despre saritura... Iar e distanta prea mare, chiar mai mare decat data trecuta. Si m-am saturat, de ce aleg doar distantele mari?
Stiu, sunt o figura.

Sabina, daca citesti asta...
Iti multumesc din suflet. Fara tine NU SAREAM. .(punct).