Untitled.

E pe repeat de 2 zile..

Imi e frig si sunt satula pana peste cap de zidul pe care incerc sa mi-l construiesc intre mine si lume in zilele ploioase. In curand o sa il distrug, o sa-mi smulg peretii caramida cu caramida, vise cu vise, amintiri cu amintiri.
E atata vid intre noi.. si doare, doare ca naiba. E atata tacere in jur.. si glasul tau imi perforeaza timpanele..
M-am saturat de asteptarea asta fara sfarsit si fara scop, m-am saturat de zilele reci si de privirile tale inghetate, de schimbarile tale, de imaginatia mea, m-am saturat de tine. De ce nu dispari pur si simplu..?
E atata lume intre noi, atata goliciune, atata ura.. Sunt atat de multe intre noi..
Si totusi... nimeni nu da doi bani pe nimic.
Esti atat, atat de departe...
Nu vreau sa stiu de cate ori nu am dat doi bani pe ce e in jurul meu, nu vreau sa stiu de cate ori am plecat, nu vreau sa stiu cate ploi au incercat sa spele tot. Nu-mi pasa cine si-a zgariat mai adanc peretii,  nu-mi pasa de motive si granite.
De ce doare atat de tare sa visezi? De ce nu pot primi si eu ce vreau?
 Nu, timpul nu ingroapa nimic. Un simplu an nu a schimbat nimic.