Toamna.

Intotdeauna am iubit la toamna
nuantele de rosu aprins si auriu
ce se impletesc sub cerul innorat
si crengile goale ale copacilor care parca impung soarele,
incercand sa-l ascunda in spatele perdelei de nori.

Intotdeauna m-am simtit mai libera
atunci cand loveam fericita gramajoarele de frunze moarte
sau zaceam inerta sub un stejar batran cu o carte in mana
si cu gandul departe.

Dar totul a fugit atat de repede. E octombrie si totul e mort si cenusiu, ploaia a spalat toate culorile toamnei. Asta ma intriga la ploaie : ca spala complet toate culorile toamnei.


Imi e dor sa-ti desenez chipul intr-o frunza galbena sub castanul cel batran, imi e dor sa las soarele si racoarea in fiecare por al pielii mele, imi e dor sa te colorez in culorile toamnei, si sa simt gustul dulce al merelor in orice.

M-am saturat de "ploaia asta nebuna" care nu se mai opreste.
"Spuneai ca sangele are alt rost"
I-am mai gasit unul : sa-mi "inghete" in vene.