We want freedom !

M-am saturat de cretinismul profilor...
Ce e asa de greu de inteles?? NU MAI ARE NIMENI CHEF DE SCOALA !!!
Nu e vina noastra ca n-ati fost in stare sa ne dati teste in timpul anului... asa ca lasati-o baltaa!!
Cine Dumnezeu mai are chef de gramatica, chimie, fizica si mate in ultima saptamana ?? Sa fim seriosi...
Nici macar voi nu mai aveti chef... [nu ca ati fi avut...] asa ca de ce nu terminati o data...?

... Pentru ca altceva inafara de VISE, MARE si versuri nu mai sunt in stare sa scriu...
... Pentru ca mi-e lene sa ma duc sa-mi cumpar mina pentru creion...
... Pentru ca pixul mi-a intrat in greva imediat dupa teza la mate...
... Pentru ca le urasc pe diriga, pe profa de mate, pe profa de chimie si pe profa de fizica...

Hallo again.

M-am regasit!!

Da, in sfarsit, ''m-am asezat din nou cu mine la aceeasi masa.''

De data asta imi pasa si jur ca nu ma voi mai pierde.

Cu ochii tinta-n tavan, visez la... VACANTA...

Ideea de libertate imi inunda fiecare celula...

Mi-e dor sa colind iar faleza impreuna cu cele mai bune prietene...

Jur ca imi ingrop trecutul. Il las in urma intr-un colt prafuit al mintii mele. Pastrez doar cateva amintiri... pe cele reci. Sa-mi aduca aminte cat m-au ranit.

Va las in urma pe voi, cei alaturi de care mi-am irosit 5 ani din viata. [ Cat de oarba am putut fi..?]

Imi incep o noua viata, cu persoane noi, cu sentimente si vise noi...

Vreau sa cunosc cerul, norii, stele, vreau sa-i inteleg secretele, visele... Si, de ce nu, poate reusesc sa-mi numar stelele...

Sunt dispusa sa te las in urma, dar nu si hotarata sa o fac.

Din moment ce nu ma mai ranesti, am ales sa-mi irosesc zilele in zambetul tau... atat cat mai pot.

Vreau sa ascult mai multa muzica, vreau sa visez mai mult, vreau sa cunosc persoane noi, dar fara sa le pierd pe cele vechi, vreau sa simt ceva ce nu am simtit pana acum, vreau sa traiesc viata din plin, vreau sa stau pe nisip si sa numar stelele, vreau sa ma imbat cu apa marii, sa ma vindec de banalitatea orasului, vreau sa schimb ceva in viata mea...

Si, nu in ultimul rand, VREAU LA STUFSTOCK !! \m/

Atat de multe... atat de putin timp... atat de putina convingere si hotarare... si, desigur, cineva sa-mi spulbere visele...

Leapsa.

O leapsa de pe un blog oarecare...
[Pentru fiecare intrebare, raspunsul trebuie sa inceapa cu prima litera a numelui tau.]

1. Nume: Ramona
2. Câteva cuvinte din patru litere: rosu, ruga, rece
3. Numele unui băiat: Razvan
4. Numele unei fete: Raluca
5. O culoare: rosu
6. Ceva ce o să porţi în viitorul apropiat: Rosu! :))
7. Un nume de mâncare/ingredient: Ridichi !
8. Un loc: Roma
9. Un motiv pentru întârziere: ratare..?
10. Ceva ce ai urla: Rooock !!
11. Ceva de băut: Redd's
12. Un grup muzical: Radiohead
13. Un animal: rata
14. Un nume de stradă: Republicii
15. Titlul unei melodii: Robby - E.M.I.L.

Societate? Cui ii pasa?

Bariera, centru, faleza, curtea scolii, statie de autobuz, intersectie, curba, semafor...
Peste tot prostia pluteste. Inmultiti-o, fratilor, inmultiti-o inconstient si iremediabil. Din fiecare masina de firma se aude cate o manea, din fiecare pub sau restaurant, o melodie house. La fiecare colt de strada o carciuma, la fiecare pas, cate o flegma. Totul e la fel, la fel de pierdut.
Te-ai saturat de marlania oamenilor? Te-ai saturat de norul de prostie care pluteste deasupra orasului? Te-ai saturat de manele si manelisti care nu-si pot tine avutiile in pantaloni? Te-ai saturat de mosi bauti si curve la tot pasul? Te-ai saturat de idioti care te fluiera pe strada si de cocalari care urla dupa tine?

Atunci taci si inghite, caci alta optiune nu ai. Asta daca nu cumva vrei sa devii ca ei.
M-am saturat pana peste cap de idiotenia si incultura unora. Societatea din Romania imi provoaca greata.
Si daca eu vreau sa fiu altfel? Daca nu vreau sa ma las ingropata de prostia voastra?


LET'S START A RIOT! WHO'S IN?

Alcool...?

O picatura de vodka amara se topeste deprimant de incet

in tesatura tricoului tau verde-aprins.

O lacrima sarata se rostogoleste cu greu in ginul stins cu
Schweppes din fata ta,

stingandu-se in picaturile dulci de lamaie.

Gandul tau zboara printre mari de lichior de flori,

in care buzele ei dulci se impleteau cu ale tale intr-un sarut nemuritor,

printre litrii de lichior de ciocolata cu alune,

topit in paharul stramt al vietii.

Ritmuri ademenitoare de Reggae si SKA se joaca cu mintea ta.

Un cocktail colorat in culorile curcubeului,

cu aroma de menta si rom iti strecoara in
minte
chipul ei.

Alunga-l cu un shot de tequila pe un ritm SUBLIME
si lasa muzica sa-ti inunde sufletul.

Stinge totul cu o gura reconfortanta de bere cu gust de
portocala si lamaie si lasa-te invaluit de fericire.

Si, in final, intreaba-te ironic : "Mai traiesc..??"

>Tu?<

Ca tot zic eu ca nu mai pot...m-am hotarat sa-ti fac o descriere, pentru mine, sa-mi explic cum te vad.

Esti croit... ciudat. Ai ceva special, o culoare numai a ta. E ceva intre gri, albastru si rosu, cu putin verde si alb...si bleu... mda... o culoare ciudata. Cat despre "textura"... ceva simplu, transparent, rece. Iar ceea ce te strica... e faptul ca sufletul ti-e cusut cu fir de nepasare si asta doare.

In tine am vazut ce nu am vazut in nimeni. Am vazut nepasare, dorinta, putere, timiditate, praf si deziluzie, toate amestecate. Esti inchis in tine, simti doar ce vrei sa simti si iti e frica de schimbari. Te schimbi zilnic. Esti rece si gri de cele mai multe ori. Dar ai si clipe "rosii" cand esti cald, prezent. Si albastru, cand visezi. Chiar visezi? Si verde? Verde esti minunat.

Cat despre aspectul fizic... esti atat de comun... si totusi esti unic. Nu cred ca voi putea vreodata sa ma uit in ochii tai fara sa-mi pierd suflarea. Si stii de ce? Pentru ca vad cat de tulbure esti pe dinauntru. Dar uneori...pari atat de calm...
Cat despre parul tau...da, mi-as dori sa nu te mai tunzi... E rebel si totusi atat de la-locul-lui... Cu o prejudecata aparte. ADa, parul tau. =)
Si zambetul tau... e atat de infantil, atat de inocent, chiar daca cel pe care-l stiu eu posibil sa fie batjocoritor... Vorbesti de maturitate, dar nu esti decat un copil...
Si poate ca sunt prea mica, dar tu nu esti prea mic pentru ceea ce vrei sa pretinzi ca esti..?

Emotionless.

Pasi usori pe asfaltul rece. Aceiasi tenisi rupti de vreme. Sunt tenisii ei preferati, ii amintesc de copilarie. E inca un copil... nu are decat 14 ani, dar nimeni nu-i da mai putin de 16. E inca un copil, dar unul maturizat inainte de termen.

E in acelasi parc mutilat de trecerea timpului; aceleasi leagane multicolore in care si-a sadit nenumarate zambete; acelasi tobogan in care ii placea sa se dea cu tatal ei... Da, ele sunt inca acolo, dar copilaria ei unde este? A fugit de ea...
Sau poate ca ea a lasat-o in urma. Ar da orice sa reinvie acele clipe cand nu cunostea ura, dezamagirea, pirderea... cand nu stia decat sa rada, sa planga si sa ceara. Nimic mai mult. Stia ca era enervanta, dar stia ca asta o facea sa fie iubita. Si-a enervat bunicii, parintii... dar ei inca o iubesc.

Isi aminteste fiecare amanunt de atunci...

Vata de zahar, inghetata, accidentele..cati blugi a rupt in acele pietre slefuite de ploi... cate semne i-au lasat bordurile parcului... dar nu e suparata pe ele, era doar vina ei, vina nebuniei din ea.

Ii placea sa-i enerveze tatal si nu vroia sa plece niciodata din parc. Nu avea prieteni, nu-l avea decat pe el, era cel mai bun prieten al ei si nu avea nevoie de nimeni altcineva. Cel mai mult ii placea sa se joace cu mingea impreuna cu el... si cat il mai iubea atunci cand o lua in brate si o dojenea cand scapa mingea peste gard, atunci cand nu era atenta si cadea, sau atunci cand spargea ceva... Nu era suparat pe ea, ii era doar frica sa nu pateasca ceva.

...

Si erau zile in care nu avea chef sa iasa din casa. Atunci nu facea altceva decat sa se joace cu tatal ei Mario, Tetris... chiar si fotbal... si el comenta fiecare meci si o lasa mereu sa castige si ea il iubea atat de mult... era perfect, era tatal ei perfect, pe care nu si l-ar fi putut imagina niciodata altfel.
Si cel mai mult ii placea sa iasa seara cu el... si vorbeau, vorbeau incontinuu, se pierdea pe cararile hipodromului si ei i se facea frica si il apuca strans de mana, iar acesta o aducea mereu acasa... Ii placea sa creada ca el stie totul... si chiar stia. Pentru ea, atunci, chiar stia.

Ura sa doarma singura. A dormit cu mama ei pana la varsta de 8 ani. Nu ii era frica de intuneric, ci de singuratate. Nu ii placea sa doarma singura. Poate ca aici a gresit cel mai mult...
Isi iubea mama pentru ca, atunci cand venea de afara ranita nu ii spunea nimic, nu o certa pentru nebunia ei, ci doar o saruta si o strangea in brate, lucru care o facea sa se simta speciala.

Nu a invatat sa mearga cu bicicleta, pur si simplu nu a putut. Ii era frica. Oricat a insistat tatal ei sa invete, ea nu a vrut...si a lasat-o balta.

Apoi a inceput sa se ataseze de alte persoane, ce e drept, mai mari decat ea. Le ura. Si totusi statea cu ele. Le ura pentru ca era diferita de ele, iar ele vroiau sa o schimbe. Au ranit-o enorm, si fizic si psihic. A fost bataia lor de joc timp de 3 ani... si acum regreta.

Iar apoi, a aflat ce inseamna prietenia. Nu injuraturi, nicotina, bautura si apa.
Inseamna nebunie, fericire. Ii datoreaza prietenei ei totul pentru ca a scos la iveala ce era mai bun in ea, a cunoscut persoana de care avea nevoie. A schimbat-o enorm, dar intr-un fel in care ei ii placea. Si inca mai sunt prietene. De 2 ani si ceva. Si nu vor sa se desparta, fiindca nu exista nimic sa le desparta. Si nu numai de ea, ci si de celelalte prietene ale ei. Le iubeste pe toate la fel, doar ca ei ii datoareaza mult mai mult.


Si de curand a aparut el. A distrus-o si era pe cale sa-si piarda vechile prietene, de care oricum nu prea ii pasa fiindca nici lor nu le pasa de ea. Dar le este recunoscatoare pentru ca i-a salvat relatia cu cele mai bune prietene.

Cat despre tatal ei... Se vad de 10 ori pe zi. De-abia daca-si vorbesc. Il iubeste la fel de mult, si el pe ea... Insa ceva s-a schimbat... in el, in ea... poate ca in amandoi...


In linii mari, totul e OK. S-a obisnuit cu rutina, cu sentimentele ei, cu viata ei, cu ura si indiferenta celor din jur. Dar sunt clipe in care vrea sa reinvie totul.. si sa schimbe lumea dupa bunul ei plac.

Da, imi e dor de copilarie. Imi e dor de perioada aia in care iesirile in parc, desenele animate, bananele, mingiile multicolore si jocurile pe televizor insemnau totul, iar in centrul lor era el. Imi e dor de el, de cel de atunci... si as face orice sa-l aduc inapoi... Dar oare mai pot..?

^Untitled.^ 5

4 or 5 good FRIENDS + a lot of LAUGHTER + crazy JOKES +some BEER + MOONLIGHT + boys like girls' THUNDER + a good GUITAR + a huge FIRE + SEASIDE + sick IMAGINATION + ghost STORIES + good FOOD + cold BREEZE + sleeping BAGS + immortal DREAMS + good MUSIC ====>> HAPPINESS Y

Bonfire - Friends
Asculta mai multe audio Muzica »

Emptiness.

Satula de acelasi mi-se-rupism excesiv, ma retrag in coltul cel mai indepartat al mintii mele. Ma izolez de tot ce ma inconjoara. Doua zile inchisa-n casa, cu castile afundate in urechi.... Suna frumos, nu? Pentru mine nu.

De ce? Imi urasc intunericul, lipsa de ocupatie, gandurile... da, mai ales gandurile. Am obiceiul de a exagera. Si urasc chestia asta. Dar e genul ala de obicei devenit "tic"... de care nu pot sa ma las.

Nu visez. Sau daca visez, o fac atat de realist incat nu mai fac diferenta.

Ma amestec in culorile apusului de soare... ma pierd iar (visez?) printre valuri reci, nisip mort, pasari vii si cutii de bere... toata viata concentrata intr-o clipa, o clipa imortalizata in tot calmul ei de pensula unui artist anonim... Si iar tanjesc dupa viata marii... dar mai am de asteptat...

Aceleasi acorduri in rasuna in minte... Aceleasi versuri invechite si uitate... 'Running over the same old ground... what have we found? The same old fears. ' Dar nu sunt sigura ca vreau ca tu sa fi aici... Iar daca ai fi, as vrea sa nu scoti niciun sunet... doar sa iti simt prezenta.

Si iar stau cu ochii tinta pe tavan... nicio musca pe care s-o urmaresc, nicio urma de viata in camera stramta si prafuita... poate doar eu... dar cata viata mai am in mine...?

...Iar prin fata ochilor mi se deruleaza intreaga viata, ca un film alb-negru esuat. O amintire frumoasa isi face loc. O zi ploioasa de primavara, la munte, cu ea... Ce n-as da sa pot sa o reinvii... Rasetele, glumele, guma de mestecat, alunele... cat de vie eram atunci... cat de diferita sunt acum... si nu a trecut decat un an...

Imi e dor de soarele copilariei... de parcul cel vechi si de persoanele pe care le aveam atunci... imi e dor de tot...

Vreau sa ma regasesc pe mine cea de atunci, pierduta intr-un colt intunecat al vidului meu. Ma strig... dar oare ma aud...?

Iti multumesc...

Iti multumesc pentru...

• simplul fapt ca existi.
• ca iti pasa de mine si ca ma suporti zilnic.
• ca ai fost acolo cand am avut nevoie de tine.
• ca ai stiut ca atunci cand nu vreau sa vorbesc despre ceva, nu merita sa incerci.
• ca stii sa ma faci sa rad si sa zambesc.
• ca mi-ai aratat ce inseamna prietenia.
• ca stiu ca pot conta pe tine mereu.
• ca ai avut incredere in mine atunci cand eu nu aveam.
• ca nu ma lasi sa ma ratez.
• ca m-ai invatat sa cred in castele de nisip.
• ca mi-ai hranit visele.
• fiecare clipa petrecuta cu tine.
• zecile de sacrificii si lucruri, fie ele cat de mici, pe care le-ai facut pentru mine.
• ca ai grija sa-mi amitesti cat de mult tii la mine.
• tu crezi ca prietenia noastra va dura o vesnicie.

Si daca intr-o zi vei vrea sa dispar din viata ta, spune-mi si o voi face...

You can buy me with a coffee... (a couple of words for you)

Anytime...

Pentru ca inca sunt acolo pentru tine, chiar daca tu nu ai nevoie de mine. Poate ca te-am exasperat...
Chiar daca nu ma vrei, eu sunt acolo, oricand vrei tu...
Traiesc, intr-un fel, prin tine. Trist, nu? Devine ceva ... nu stiu... poate o obsesie?
Da, poate sunt prea obsedata de ceea ce ascunzi inauntrul tau... poate ca imi doresc prea mult sa te cunosc...

Si de ce nu pot sa te las pur si simplu in urma...?
Pentru ca inca mai am nevoie de tine, inca ma faci sa visez...

[Why cannot waste my days in your smile?]
It's the only thing that makes me feel... alive...
Si daca eu ma simt bine asa...? Pierduta printre cadavrele trecutului... Dar macar ele zambesc...

[Who says we need to suffer? The joy would be enough...]
Pentru ca am inceput sa simt linistea ta in nelinistea mea...

And finally...
You can buy me with a coffee, I'm so cheap...
...Anytime...
You can find me at the same old bank, near the door, at a corner of your road... Reading a book or listening to a tape... trying to ingnore the schoolbell...counting your steps.
And if you don't like coffee, then try a cigarette. It's cheaper.

Marturisiri.

Ce am pierdut? Ce ati pierdut?
De ce gresesti, de ce ma implici si pe mine in asta? De ce trebuie si eu sa sufar din cauza ta?
Stiu, nu ai plecat pentru ca eu aveam nevoie de tine. Da, aveam, am si voi avea nevoie de tine ca persoana, de tine sa-mi fi aproape, nu de minciunile si ura ta, nu de viata ta mizera. Te urasc pentru ceea ce ai devenit. Un sclav al vietii. Asta esti. Nu te vreau langa mine. Du-te si traieste-ti viata cum vrei, cu cine vrei. Ma ranesti mai tare daca ramai. Asa ca pleaca! Hai!

N-am nevoie de tine...cel putin, nu in sensul asta. Esti doar fizic alaturi de mine, alaturi de ceea ce te inconjoara. Stiu ca ma iubesti, dar nu e de ajuns. Decide, caci nu le poti avea pe amandoua.
Si daca e sa se provoace ruptura, nu voi face nimic sa o opresc pentru ca stiu ca e viata ta, ai dreptul sa faci ce vrei cu ea.

Iar daca ramai...nu vreau sa mai fie asa. Schimba ceva. Nu ea, ci tu. Si daca ramai, sa nu ramai pentru mine. Nu merita.

Asa ca mai bine pleaca. Pleaca acum, cat simt ca sunt in stare sa te las sa o faci. Du-te si fac ce vrei cu tine, cu viata ta. Stiu ca vei fi mereu langa mine, stiu ca voi putea conta pe tine mereu.

Nu stiu daca as fi in stare...



Vreau sa dau timpul inapoi, sa fiu copil din nou, caci vremea in care totul era perfect pare apusa de mult... Am incercat sa ma fac ca nu vad, dar m-ai distrus.


Te vreau pe tine, cel de demult, inapoi...si...iarasi cer prea mult...

Memories.

Pentru ca stiu ca intr-o dimineata oarecare de iarna ma voi trezi si, atunci cand voi deschide fereastra, vantul inghetat imi va biciui fata si imi va strecura in minte cuvintele... : "Am uitat tot...si am jurat ca n-o voi face...unde imi sunt toti acei ani...? Ce s-a ales de ei?"

Voi scrie aici cateva din lucrurile pe care nu vreau sa le uit niciodata... dar stiu ca o voi face.

• Anii de scoala generala, prietenii, profesorii.
• Orele de Matematica din clasa a VIIa cand radeam pe burta impreuna cu Sabz si Andreea ne zicea mereu sa incetam si noi izbucneam si mai tare in ras si pana la urma enervam si profesoara.
• Orele de Romana cu Mortu.
• Primul concert rock la care am fost [Heeeell, SUBTENSION rulled].
• Emotiile din orele de chitara.
• 23 Aprilie. Ziua mea (de nume), ziua in care "mi s-a pus pata pe tine" cu 1 an in urma, si felul in care te uitai la mine anul acesta, (sau asa credeam eu). De asemenea, si ziua aia in care am stat toate pe iarba, am ras si ne-am tavalit si i-am patat blugii Sabinei cu iarba.
• Ziua in care am udat rezultatele de la testul la Fizica. xD.
• Discutiile interminabile cu Sabz de la miezul noptii despre rost, vise si nepasare.
• Prejudacatile de acum.
• Visele infantile si cum apareai tu in (aproape) fiecare.
• Toate acele zile cand campul meu lexical se reducea doar la verbul "a aborda".
• Toate sperantele , iluziile si visele pe care le-am avut si fiecare izbire cu realitatea.
• Furtuna din zilele in care Sabz isi serbea ziua de nastere.
• Toate promisiunile pe care ni le-am facut.
• Planurile cu formatia.
• SF-urile noastre, la care radeam de fiecare data de ramaneam fara suflare.
• Acei ochi in care ma pierdeam de fiecare data, care parca vedeau prin mine, parca imi citeau sufletul. Si zambetul acela minunat, poate chiar batjocoritor, de copil pe care l-ai afisat in ziua cand mi-am luat inima in dinti si ti-am vorbit. Si vocea ta infantila... perfectiunea ta neverosimila...
  
• Toate datile in care mie imi venea sa tip si Andra imi punea repede mana la gura.
• Observatiile interminabile ale profei de Muzica.
• Concertul din 23 aprilie de la Maria Filotti.
• Debate-ul de miercuri si vineri din saptamana liceului.
• Emotiile dinaintea tezelor si usurarea dupa citirea subiectelor.
• Seara aia cand am mers la cinema cu Alex si Sabz si ne incalzeam unul pe altul si Alex se purta ca un mitocan de cinema si pana la urma l-am dat naibii de film si am ras neincetat...
• Noaptea de revelion (2009)
• Dorinta arzatoare de a merge la Stufstock..
• PRIMA OARA IN VAMA SI FOLK YOOUU!!

• Cheile "pierdute" ale Sabinei [ :)) ]
• Ziua in care am sarit pentru a doua oara.
  
• Cand Sabina zbiara "Baga-mi-as" exact cand treceam pe langa politisti.
• Nebuniile din vacanta si visele si sperantele si clipele pe care le-am petrecut impreuna cu Sabz.
• Atunci cand ne-am uitat la Harry Potter si Printul Semipur si am plans ca niste proaste la moartea lui Dumbledore.
• Discutiile despre bautura, argumentele mele pro si ale Sabinei contra. Si ideile ei despre copii. 
• Faza cu : "-Stii pe cine nu am mai vazut de mult?/  - Pe cine?/  - Pe Raluca.. si restul.. /"  dupa care apare Raluca. "-OK, acum putem sa bagam o incantatie pentru V.....??"
• "Nu exista papagali, ci doar bufnite cu mult tupeu!! " :))
  

NIN - Something I can never have.

I still recall the taste of your tears,
Echoing your voice just like the ringing in my ears.
My favorite dreams of you still wash ashore.
Scraping through my head 'till I don't want to sleep anymore

You make this all go away.
I'm down to just one thing
And I'm starting to scare myself.
You make this all go away.
I just want something I can never have...

You always were the one to show me how
Back then I couldn't do the things that I can do now.
This thing is slowly taking me apart.
Grey would be the color if I had a heart.



In this place it seems like such a shame.
Though it all looks different now,I know it's still the same
Everywhere I look you're all I see.
Just a fading fucking reminder of who I used to be.

........

I just want something I can never have...

Iarba prin par.

Si, ca sa iti raspund la provocare...


Vreau.
Multe...

• Sa stau, sa privesc norii cum zboara pe cer cu viteza melcului, ascultand Iron Maiden si batand ritmul pe o cutie cu bere.
• Sa visez pana ma satur si sa nu sufar atunci cand imi calci visele in picioare.
• Sa fiu doar eu si cu tine,timp de cateva ore, blocati intr-o camera la etajul noua al unei cladiri oarecare. Sunt curioasa daca mi-ai vorbi.
• Sa fac cel mai nebunesc lucru fara a fi judecata de cineva.
• Sa mananc cata iarba vreau. =).
• Sa merg la orice concert vreau.
• Sa simt ceva ce nu am mai simtit niciodata.
• Sa-ti schimb felul de a gandi.
• Sa respir cel mai pur oxigen.
• Sa pot vorbi cu oricine, oricand, oriunde, indiferent daca il/o cunosc sau nu.
• Sa TRAIESC.
• Sa scap de prejudecati.
• Sa tip cat de tare ma tin plamanii.
• Sa extermin manelistii. xD.
• Sa nu mi se descarce telefonul.
• Sa nu duc lipsa de net.

Imi place...

• Sa cred ca norii asculta Radiohead.
• Sa astept mereu acelasi lucru.
• Sa sper, desi stiu ca nu este posibil.
• Sa vad viata in lucruri simple.
• Sa filozofez.
• Berea.
• Sa "gadil" chitara.
• Sa cred in lucruri inexistente.
• Sa imi fac iluzii degeaba.
• Sa gandesc.
• Sa merg pe strazi fara sa-mi pese unde ajung.
• Sa stau pe nisip si sa contemplez marea.
• Sa cred ca broastele asculta rock.
• Sa cred ca tu esti ceea ce-mi lipseste.
• Sa delirez.
• Sa ma holbez. :D
• Sa rad de cocalari.
• Sa-mi vad prietenii fericiti.
• Sa fiu cat se poate de irascibila
• Sa pun punctul pe "i" cand e necesar.
• Sa rad, tolanita pe iarba, alaturi de cele mai bune prietene, pana cand simt ca mai am putin si lesin.
• Acea clipa in care te uit.
• Melodiile care ma fac sa visez.
• Sa ma contrazic cu cei din jur.
• Sa fiu impotriva unor mentalitati si prejudecati.
• Sa tip.
• Sa nu mi se spuna ce sa fac.
• Mirosul de iarba.
• Cainii.
• Picaturile reci de ploaie.
• Apusurile poetice.
• Sa vad oameni fericiti.
• Sa mananc zapada.
• Sa... sa... sa... sa... sa ...

And the list goes on.

....

|Untitled.| 4

Cine a spus ca viata e complicata??

Nu e usoara, dar in nicun caz nu e complicata. E doar...

Nu exista cuvant sa defineasca viata, in totalitatea ei. Pentru ca se schimba in fiecare secunda. Acum, in aceasta secunda, pentru mine, viata este alba.

Nu stiu de ce. E...poate monotona? Nu stiu, dar e pura. Si o simt curgand prin mine si nu vreau sa-i dau drumul... As vrea sa fie un om, oricine, oricum... M-as duce la el si l-as apuca de mana. "Te rog nu pleca, nu, nu te indeparta, ramai aici mereeu!!"

Cum vad viata? Ca pe un adolescent nepasator, care are drumul lui, dar care ii trage pe toti dupa el. [SI as putea sa continui, dar la un moment dat, sigur va seamana cu tine; dar nu o sa vorbesc despre tine. E singurul post in care nu vreau sa vorbesc despre tine. =) ]

E viata intr-un fir de iarba. Intr-un fluture. Intr-o gaza. Pe aceasta de ce nu o vedem?

[N-am concluzie.]

*Untitled* 3.

Un joc interesant gasit pe net.



Go to Wikipedia. Hit “random” (left-side of the page). The first random Wikipedia article you get is the name of your band.

Go to “Random quotations”. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.

Go to Flickr and click on “explore the last seven days”. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.

Use Photoshop or similar to put it all together.



Here is mine.

.~Untitled~. 2

M-am saturat sa ma intreb mereu ce gandesti, ce simti cu adevarat.

De ce nu avem certitudini?




*[ Stim unde stam, stim cum ne cheama, stim ce statut avem...dar cat de mult ne cunoastem sufletul

Oare ajungi vreodata sa te cunosti indeajuns? Esti in stare sa scrii mai mult de 3 propozitii despre tine?

Eu nu sunt. Nu stiu ce sa spun. Nu ma cunosc. Reusesc mereu sa ma uimesc. Prin vorbe, comportament, ganduri, idei...

Am facut lucruri pe care nu credeam ca le voi face vreodata. Ma schimb zilnic si poate de asta nu ma cunosc. Nu stiu cine sunt azi si pana sa aflu, azi devine maine, ma schimb iar. Si personalitatile mi se repeta. Sunt ca un actor amator. Unde? In viata mea. Si-mi e de ajuns. N-am nevoie de celebritate. Celebritatea e o idiotenie, o pierdere din ceea ce esti. Nu am nevoie decat de viata mea, de sentimente si trairi, de oxigen, vise si timp...mai ales timp. ]*



Vreau sa te cunosc asa cum esti. Sa-ti cunosc defectele, mentalitatea, gandurile cele mai ascunse,
suferintele...totul.
Nu vreau un ''tu'' rezultat din ce spun altii despre tine, din ceea ce lasi sa se vada, sau din felul in care te vezi tu. Lasa-ma pe mine sa citesc din tine, sa inteleg ce vreau eu, sa te vad cum vreau eu...

Dooooor...

Mi-e dor de NOU...de ceva ce nu am avut niciodata.

Simt cum simplitatea si banalitatea mea, sirul neschimbat al clipelor si al gandurilor imi provoaca greata, actiunile mele ma coplesesc. Vreau o schimbare.
Dar ce? Cum? Ce sa fac?

Nu stiu. Dar sa fie ceva sa te excluda. Sa va excluda pe toti. Vreau sa fiu SINGURA. Vreau sa fac ceva doar eu si cu mine, sa ma cunosc mai bine, sa-mi clarific gandurile, vointele, sentimentele...sa-mi clarific viata, sa sterg ceata.

De luni de zile caut ceva nou.
In muzica, in schimbarea anotimpurilor, in natura, in sufletul tau...dar nimic nu ma schimba, nimic nu-mi da sentimentul ca traiesc.
Vreau sa simt viata curgandu-mi prin vene.
M-am saturat de voi, cei care imi spuneti ce, cand, si unde sa fac...cei carora va pasa de parerile celor din jur. Cu ce rost? Mie una nu-mi mai pasa de mult!!

Daca vreau sa tip, lasa-ma sa tip! Si daca nu-ti convine, asta e.

M-am saturat sa fiu nevoita sa-mi caut un suflet normal. Ce daca al meu poarta tenisi albastri, tricou rosu si fusta in dungi multicolore? Ce daca bea, tipa, se drogheaza cu mirosul marii si respira din muzica?

Ce daca nu vrea sa devina monoton ca al tau?

Si daca vreau sa ma stric? Cu ce te deranjeaza?

...


..."Marea-mi da mereu inapoi tot ce oamenii imi iau."

Imi luati LIBERTATEA. Nu vreau decat sa-mi traiesc viata prin mine, asa cum vreau eu.

Perfectiune.

Exista vreun manual al perfectiunii?
Ce trebuie sa ai ca sa fii perfect?

Si, mai ales, ce e conceptul de "perfect"?
Esti perfect atunci cand tot ce faci este bine, cand oamenii din jurul tau te privesc cu invidie..?
Cat de perfecta poate fi viata unui om? Si, mai ales, cum?

Poate ca o viata perfecta inseamna numai fericire, fara lacrimi, fara suferinta, fara dor. Inseamna implinirea viselor, trairea fiecarei clipe. Dar oare e posibila o viata perfecta?
Nu. Si atunci, de ce continuam sa aspiram la ceva ce nu exista...?


Pentru mine erai perfect. Si stii de ce?
Pentru ca nu te cunosteam. Nu stiam nimic despre tine, despre felul tau de a gandi, despre lumea ta, despre conceptiile tale... si nici acum nu stiu. Asa ca mi-am lasat imaginatia sa actioneze, ti-am desenat conceptiile pe care imi doream eu sa le ai si le-am lipit langa perfectiunea ta fizica. Si ce am obtinut? O iluzie. O iluzie uniforma, dulce, pe care am iubit-o inconstienta. Iar de fiecare data cand te vedeam pe tine cel adevarat, cand iti vedeam indiferenta, credeam ca e doar o faza trecatoare, credeam ca face parte din perfectiunea ta. Mi-am dorit atat de mult ceva ce nu as fi putut avea niciodata. Nu vei fii niciodata cum vreau eu, cine vreau eu.

___________________...___________________

...Mi-am dat seama mult prea tarziu ca tu nu existi decat in mintea mea. Imi pare rau ca ti-am irosit timpul...
Imi pare rau pentru dezastrul pe care mi l-am provocat.


Ma intreb...Oare m-as fi multumit doar cu perfectiunea ta fizica? M-as fi multumit cu gandurile si ideile tale, oricat de mizere sau iesite din "comunul" meu mi s-ar fi parut? Nu as fi incercat sa te schimb? Nu stiu. Dar oricum, nu cred ca as fi fost vreodata ... destul de "perfecta" pentru tine.
Imi pare rau.



[Zilele trecute, mi s-a spus ca sunt "vanzatoare de iluzii". As zice mai degraba "creatoare de iluzii"...]