On and on and on..

Astazi sunt fericit
Astazi nu se intampla iarasi nimic
Astazi am sa dorm si-am sa tac
Astazi rad nemotivat...

 Si, precum ziecea si Alice in "Zodia Indragostitilor" :

Nu exista maine. E acelasi azi, dar cu alt nume.

Si uite asa se construieste infinitul..
Din lucruri efemere, sfaramicioase si luminoase.
Dintr-un drum spre casa in nuante de gri si raze de soare, din semafoare ce-si schimba regulat culorile,dintr-un vis ce dainuieste de luni bune, din ignoranta si speranta nemuritoare.
Si e mereu la fel. Drumul e pururi acelasi, si noi ramanem la fel de reci, caci suntem prea slabi pentru a incalca normele sociale.
Aceleasi amagiri dulci-amarui zdrobite de realitate, aceleasi vise si iluzii ce nu vor sa piara, toate se ineaca zilnic in acest infinit efemer.Si am ajuns sa fiu indiferenta si satula de rutina asta nesfarsita a drumului spre casa, dar, desi nu ma opreste nimeni si nimic sa-mi iau toate catrafusele si sa fug cat mai departe de tot, continui sa contribui si eu, mai mult sau mai putin din proprie initiativa, la constructia acestul timp relativ.

Si, mai mult ca sigur, nu voi mai incalca nicio norma sociala pentru tine..

Si totusi, am o intrbare care nu-mi da pace : cum am ajuns aici..?