ANTI-TOAMNA.

Stii cum e impresia aia, cand te simti ca si scos din ou, cand totul in jurul tau e nou si necunoscut si ai impresia ca nu vei cunoaste niciodata lumea inconjuratoare pe de-a-ntregul?
Daca nu, crede-ma ca e destul de ciudata.
De catva timp incoace pare ca totul e schimbat.
Toamna e din ce in ce mai inghetata, iarna si-a pierdut orice faramita de farmec, un torent de ambiguitate mi-a distrus toate conceptiile si regulile strict-necesare. Si, plus de asta, Zeus a complotat impotriva mea si -ca sa vezi- am ramas si fara casti. Halal melancolie tomnatica..
Pare ca mai e putin si un taifun o sa imi distruga pana si castele de nisip construite in timpul zilelor cu soare.

Am nevoie de cateva zile insorite, ca altfel simt ca o sa fac ceva rau.. din nou.

De unde atat intuneric? De unde atata depresie?

N-ai vrea sa imi redai te rog frumos culorile si visele?