Alive enough to feel november days.

Intotdeauna a fost la fel.
Cu cat stau mai mult pe acasa, cu atat mi se face si mai dor de vara.
Si ce Dumnezeu poate gasi cineva de facut intr-o zi afurisita de noiembrie, cand frigul iti patrunde in oase si-n artere si-ti ingheata orice strop de caldura pe care-l mai ai in suflet?
Va spun eu : 
NIMIC!


Multi ar spune ca sunt o groaza de lucruri de facut.
Dar sunt zilele alea afurisite in care parca de-ai naibii profii nu dau teme multe (desigur, ei trebuie sa dea kilometri de teme fix in zilele festivalul, ca asa e firesc), cand degetele iti sunt prea inghetate pentru a mai pozitiona vreun acord corect pe griff, sau cand, citesti acelasi rand dintr-o carte de 10 ori si tot nu reusesti sa-ti dai seama care e subiectul si care e predicatul.
Si e al naibii de plictisitor.

Banuiesc ca asta se intampla cand sufletul iti e prea amortit pentru a mai simti ceva, si cand speranta abia se mai simte.
Pacat ca sunt destul de vie sa simt moartea asta din jur.

"-Vrei, te rog, sa reaprinzi focul  din sufletul meu cu rosul aprins?"