Celui care vine

Trebuie să ai o inimă de piatră
ca să poţi vieţui pe pămînt
şi uneori e bine
să nu ai nici această piatră.

Dacă vezi o fereastră
luminată în noapte s-o spargi
şi să spargi nu numai
fereastra, ci să faci ţăndări
şi tot ce se află dincolo de ea.


Nichita Danilov.


L A T E R E D I T :

Si stau si ma intreb: DE CE?
DE CE trebuie sa ai inima de piatra ca sa supravietuiesti acestei lumi?
DE UNDE atata ura? CINE e adus-o, CINE a sadit-o in sufletele noastre inca de la nastere?
MAI E cineva bun? CINE?
DE CE trebuie sa distrugem persoane pe care le iubim sau pe care nu le-am agreat niciodata?
DE CE ne pasa atat de putin?
DE CE facem atat de mult rau?
DE CE suntem atat de egoisti?
DE CE uram atat de mult?
DE CE nu suntem atat de puternici incat sa gasim si bunatate in noi?

PUR SI SIMPLU, DE CE?

Fiction.

Imi zambesti. Un zambet innegrit de ignoranta,
Patat de ignoranta, ars de ignoranta.
Iti afunzi mainile in buzunar, te uiti la mine si zambetul tau ia forma unui ranjet. Un ras isteric iti explodeaza in gat si-l lasi afara sa nu te ucida. De ce te-ar ucide pe tine? De ce sa nu ma ucida pe mine, nu? Doar sunt acolo ca sa faci tu tot ce vrei cu mine, sa-ti bati mereu joc de mine. Sunt acolo sa te fac sa razi isteric, daca asta te face sa te simti mai bine.

Si fug, fug cat mai departe de ura si ignoranta ta. Fug cat mai departe de partea aceea din mine care incolteste in tine... sau de partea din tine care isi are radacinile in mine, pe care o ud zilnic rosul aprins al tricoului tau si albastrul jeasilor tai si negura shuzilor tai. Nu ti-a pasat niciodata de paranoia din capul meu. Eu mi-am scurs zilele incercand sa albesc negrul tau. Ai devenit o gaura neagra insetata de durere.

A sea of wishes.

I wish I were a seagull, so I could chase the waves every day.
I wish I were a fish and had no feelings.
I wish I were a firtree and never lost my brenches.
I wish I were a hippy with dreams and hopes and purpose.
I wish I were one of K. Cobain's guitars.
I wish I were a song and had my own 'lifestory'.
I wish I were the camera that tells your whole story
I wish I were the cup of coffee that keeps you awake at midnight.
I wish I were the match that lights your cigarette.
I wish I were the room you spend the most time in.
I wish I were the star you make your wishes on.
I wish I were a pair of jeans, the one you love the most.
I wish I were the 'play' button on your iPod.
I wish I were song, the one you're addicted to.
I wish I were a guitar string and never let you down.
I wish I were the book you fell in love with.
I wish I were a stone, the one that breakes the wave.
I wish I were the empty bottle of beer you left your dreams in.
I wish I were the bank you spend most of time on.
I wish I were the headphones you can't live without.
I wish I were the box you keep your secrets in.
I wish I were the person you trust the most never dissappoint you.
I wish I were one of your wishes...

Present tense.

Do you see the way that tree bends?
Does it inspire?
Leaning out to catch the sun's rays.
A lesson to be applied - are you getting something out of this all encompassing trip?
You can spend your time alone, redigesting past regrets, or you can come to terms and realize you're the only one who can't forgive yourself.
It makes much more sense to live in the present tense.
Have you ideas on how this life ends?
Checked your hands and studied the lines. Have you the belief that the road ahead ascends off into the light? Seems that needlessly it's getting harder to find an approach and a way to live
Are we getting something out of this all-encompassing trip?
You can spend your time alone redigesting past regrets, or you can come to terms and realize you're the only one who cannot forgive yourself.
It makes much more sense to live in the present tense.


-Pearl Jam - Present tense.-

Calatorie spre tine.

>A saptea intelepciune/Scrisori imaginare

Acolo, sub pământ, nu e nevoie de umbre – e imperiul umbrelor.

Lasă, aşadar, umbrele arborilor ce cresc pe pământ şi coloanelor vii ale fântânilor ţâşnitoare.

In definitv, viu este ceea ce aduce vieţii lumină si puterea de a produce umbră.

TU erai atât de strălucitor incât chiar şi in zilele posomorate, iubirea arunca umbră.<

Octavian Paler.

Te spală si te sărează.

"Imi place la mare că eşti curat tot timpul. Marea te spală.
Şi esti sărat. Te spală si te sărează."

Da. Şi te face să visezi.
Iţi spală toate gândurile negre, te îmbată, te face un alt om.
Iţi purifică sufletul. Te face să vezi lucrurile mai clar.
Iţi alungă ura şi te face un om mai bun.
Te umple de fericire.
Te face să dormi. Şi să vrei să stai acolo să o priveşti la nesfârşit.
Te face să vrei să te scufunzi in muzica. Şi să nu mai ieşi.
Te face să vrei să vezi rasaritul şi apusul şi să simţi briza mării.
Marea e ca un drog. Te face sa vrei mereu mai mult, şi mai mult, şi mai mult.
Niciodată nu te saturi de mare.

Pleeeeeec.
5 zile departe de oraşul ăsta de rahat, alături de cea mai bună prietenă. Mare, nisip, soare, rasete, distracţie.
Mă duc să-mi spăl sufletul si să-mi limpezesc gândurile. Să mă dezlipesc de banalitate si rutină, să simt că trăiesc. Să-mi inund inima si sa ma imbăt. =D.



I want to live where soul meets body.

Cry a little

Adu-ţi aminte toate acele clipe in care ai fost dezamăgit si uitat.
Toate acele momente in care aşteptai pe cineva să te salveze şi acel cineva nu a apărut.
Atunci când vroiai sa vorbeşti cu cineva, dar nimeni nu avea timp pentru tine.
Atunci când credeai ca eşti un dezastru şi nimeni nu a fost acolo sa te contrazică.
Atunci când nu vroiai decat puţină viaţă si nimeni nu a fost acolo sa te ajute sa o traieşti.
Atunci când ai fost uitat pentru că a uitat să-ti pese.
Atunci când ai fost bataia de joc a tuturor doar pentru că tu nu vroiai sa fii ca ei.
Aminteşte-ţi toate momentele in care te-au făcut sa plângi, toate clipele in care te-au facut sa crezi ca esti un copil fara viitor, toate clipele in care râdeau de tine, toate zilele goale si singure pe care le-ai trait, toate daţile în care aveai nevoie de o îmbraţişare şi pur şi simplu nu a fost nimeni acolo să ţi-o dea.
Toate dăţile in care ai plans din cauza lor.


Acum, da-i drumul. Lasă lacrimile să ştearga tot, să te ajute să uiţi şi să ierţi.
Plângi acum pentru toate dăţile in care ai fost prea laş să o faci. Inundă-ţi orgoliul si uită.

The end.

Mi-ai alergat prin vene.

Timp de 10 luni nenorocite mi-ai alergat prin vene cu viteza luminii, fără să-ţi pese ce dezastre laşi in urmă. Mi-ai facut inima sa tresară ori de câte ori ţi-ai intors privirea spre mine, m-ai facut să tremur, să mă pierd in tine. M-ai învăţat ce inseamnă ignoranţa. Şi asta a durut. Te urăsc pentru tot ce ai reuşit sa faci din mine atunci si pentru toate schimbările pe care le-am făcut din cauza ta. Te urăsc pentru ideile pe care mi le-ai injectat şi pentru orgoliul tău. Dar iţi multumesc pentru muzică. Da, iţi sunt recunoscătoare pentru asta.

Acum, ieşi din mintea mea. Macar pentru 3 luni.

Ah, inca ceva. Daca vreodata vrei să îmi mai vorbeşti, nu o face. Oricât de mult aş vrea eu, nu o face.

If you still care, don't ever let me know.

Stiu, ti se pare absurd.

The best thing I've heard/read this summer!

E.M.I.L - Album nooou!!

Alte ritmuri de ska-punk, alte trăiri, alte emoţii, aceeaşi dependenţă!

Traiasca SUNETE (alaturi de E.M.I.L. , Luna Amară, Omul cu Şobolani, Coma) si multumesc că vă pasăăă!

Fact or Fiction?

There's a forest before your eyes
And a bird calling for you to follow
And a whole sea of lies you left behind
There's nothing left for you to swallow.

I miss...

I miss our talks, and jokes.
I miss your smile.
I miss our crazy qoutes.
I miss laughing with you and singing along with our favourite songs.
I miss playing guitar together and eating grapes and popcorn.
I miss spending time with you.
I miss talking about how stupid some people are.
I miss your crazy ideas and the way you see the world.
I miss your optimism and your ideas about perfection.
I miss your dreams and your trust and... everything.

I miss you.

Deep inside

Am nevoie de ceva nou.
Un concert, bănuiesc. Să mă pierd în muzică, să devin eu, să pot să dau din cap până simt că nu mă mai pot ţine pe picioare. Să urlu fiecare vers, sa fiu fericită, sa zâmbesc şi să aplaud neîncetat. Să ţip după fiecare melodie, să zbier numele trupei...
Vreau să simt fiecare notă, fiecare ciupitură, să mă pierd în liniştea basului şi să mă impiedic de bătăile tobei. Să simt trompeta (de preferat a lui Mihnea..) şi să mă ducă cu gândul la copilărie. Să mă las izbita de versuri si sa ma trezesc pe un nor de ciocolată. Să devin cu totul şi cu totul altcineva, o versiune nouă a vechiului meu "eu", fie măcar pentru câteva clipe. Iar la sfârşit, o ploaie rece, sa ne trezească din visare şi să ne arate că trăim.

Cred că am nevoie de Stufstock...



[ Vă vrem inapooi!! ]

Understanding

You hold the answers deep within your own mind. Consciously, you've forgotten it. That's the way the human mind works. Whenever something is too unpleasant, too shameful for us to entertain, we reject it. We erase it from our memory. But the imprint is always there. Nothing is really ever forgotten.

Nightmare.

Te vezi inghiţită de cenuşa visului tău. Vrei să scapi, insă nu ai cum. Dai din maini, din picioare, te agiti. Da, incepi să-i raneşti pe cei din jurul tău. Nu vrei să mori, nu vrei să te ineci. Dar nu te ajută cu nimic. Ţi-ai provocat singur dezastrul, acum ineacă-te in urmările pe care le-a produs. Te va răni şi pe tine la fel cum i-a ranit pe cei din jurul tău. Te vei ineca si tu impreună cu ei. Dar unde sunt ceilalţi? De ce eşti singură? Nu ai vrut, nu-i aşa? Nu te-ai gândit nici măcar o clipă că aveai să mori singură. Tu, cea înconjurată intotdeauna de prieteni... sperai sa mori impreună cu ei, nu-i asa? Ei, uite ca nu va fi asa. Zbate-te, luptă pentru fiecare secundă mizerabilă din viaţa ta. Stau aici şi te privesc. Şi ştii ce? N-o să te ajut; pentru că tu nu ai făcut-o. M-ai privit zbătându-mă, dar nu m-am inecat. Acum e rândul meu. Îmi provoci milă. Milă si scârbă. Ţipi, dai din mâini... plângi, zbieri la mine să te ajut. Dar nu mişc un deget. Mai ai puţin si te duci la fund. Câteva minute şi razbunarea e gata... si nici măcar n-am planuit-o eu. Te-ai distrus singură. Încă un minut si o să dispari. Şi deodată, mă aplec înspre tine. Îţi întind mâna, iar tu eziţi. Iţi e frică să nu-ţi dau drumul. Si până la urmă, rişti. Te trag usor afară. De ce? Cred că din milă. Milă amestecată cu iubire. Ai ajuns afară. Traiesti. Te uiţi in ochii mei, imi dai drumul la mână şi fugi, aşa cum ai făcut mereu. Fugi, făra măcar să-mi mulţumeşti. Dar aşa eşti tu făcut. Nu ştii să mulţumeşti. Şi mă laşi acolo plângând, cufundată iar in nepăsarea ta. Pe mine cine mă va salva...?

Confused

" Cum putem pretinde că înţelegem şi iubim un om căruia i-am construit o mască în care el nu s-ar fi recunoscut? Cum poţi să iubeşti un neadevăr? "
M. Cartarescu



Nu am pretins niciodata ca te inteleg. Nu te inteleg. Daca ti-am dat dreptate, nu inseamna ca te inteleg. Tie nici macar nu-ti pasa daca te recunosti sau nu in masca pe care ti-am construit-o.
Nu stiu ce simt pentru tine. O obsesie pentru ceea ce ascunzi? O dorinta enorma de a te cunoaste? Te iubesc? Habar n-am. Candva vroiam raspunsul la aceste intrebari. Acum mi-e indiferent. Nu mai poti schiba nimic in mine; ai devenit inofensiv. Iti multumesc pentru nepasare, a ajutat. Poate ca nu esti asa cum te vad eu. Si atunci, te iubesc...?

Haunted.

I thought it was over. Three months without you around... it sounded pretty well. Maybe it was all I needed to forget. But you're still here. You're stil haunting me. Would you please go away..? I'm not strong enough to chase you away.

Freeedoooom!!

Vacantaa... libertatee...
Vise. Asteptare. Fuga dupa autobuz. Prieteni. Distractie. Floricele. Filme. Fericire. Sarut. Carti. Muzica. Ploaie. Concert. Ezitari. Speranta. Imaturitate. Ras. Mare. Plaja. Val. Noapte. Luna plina. Stele. Lumina. Soare. Caldura ucigatoare. Uitare. Alegere. Cearta. SKA. Bere. Vama. (Best of) Stufstock. Cort. Nopti nedormite. Prietenie nemuritoare. Cer. Lume. Sprite. Iarba.

Dr. Jekyll & Mr Hyde

...Povestea dualitatii psihologice atat de cunoscuta in mintea oamenilor, poate fi gasita in fiecare din noi.
Fiecare din noi ne eliberam uneori de umanitate, dar in moduri diferite. Fiecare din noi are un Dr. Jekyll si un Mr Hyde bine ascunsi in sufletul lui, mereu in razboi...



Dr.Jekyll al meu este o "persoana" sociabila, ascultatoare, iubitoare. Se supune regulilor, isi ajuta prietenii, ia mereu vina asupra lui. Se simte vinovat ori de cate ori i se fac observatii. Vrea sa ajunga cineva in viata, sa aiba un servici si o functie din care sa poate trai foarte bine. Nu cauta eternitatea. caci stie ca nu o va gasi. Va regreta mereu alegerile facute, va tanji mereu dupa viata celor care nu si-au calcat visele in picioare, dar se va conforma pana la urma, isi va spune ca asta a fost destinul lui si ca nu a putut face nimic altceva. Va fi vazut mereu cu cate o carte in mana, citind stirile sau o revista. Va bea cafea zilnic, caci e singurul drog pe care psihicul i-l permite.
Va fi multumit de sine si de munca sa, va uita usor visele pe care pe care le-a avut candva, le va ingropa in trecutul sau. Va face sacrificii pentru el si pentru altii, va fi o persoana model si un prieten de incredere.

Mr. Hyde este o "persoana" solitara. Traieste singur, doar pentru el. Refuza sa ajute oamenii din jurul lui, nu ii pasa de nimic altceva decat propria persoana. Uraste oamenii si refuza sa socializeze. Este o persoana modesta cazuta in mainile sortii. Nu se supune niciunei reguli si nu traieste decat pentru el. Isi raneste prietenii si oamenii din jurul lui si nu ii pasa cat rau poate face uneori. Este alimentat de o ura nesfarsita, pentru tot ceea ce il inconjoara si, in finl, va deveni un nimeni.



Dr. Jekyll si Mr Hyde sunt mereu in razboi in ineriorul meu. Deseori, e egalitate. Uneori castiga raul, si regret alegerile si cuvintele pe care le spun atunci, dar de cele mai multe ori domina Dr. Jekill, cu putin din personalitatea lui Mr Hyde.

Right where it belongs

A song that kept me awake for 3 days.