There's no more B(yron) in URMA..

And that's a little sad. In momentul in care scriu, ma uit la un concert Urma pe MTV (maaan how I wish I had been there..). Suna bine, suna demential de bine vocea joasa si sobra a lui Mani alaturi de vocea feminina a lui Catrinel insa... parca imi e dor de vocea moale si calma pe alocuri a lui Dan.. Si chiar daca se descurca bine, chiar foarte bine si "pe cont propriu" cred ca intotdeauna ii voi simti lipsa in Urma..
Yeah, old habits die hard..

The future's bright.

E ciudat sa stai pur si simplu cu ochii tinta-n tavan si cu scartaitul unei chitari electrice afundandu-ti-se-n timpane si sa te gandesti la.. trecut.. sau mai exact la anul ce tocmai a trecut (sau ma rog, in cazul de fata, mai are putin si se duce).
Anul asta am ucis cu sange rece o prietenie si  am salvat o alta.  Am devenit putin mai rece, mai nepasatoare, am invatat sa te ignor mai des decat o faceam pana acum. Am visat excesiv, m-am schimbat, m-am maturizat (sau cel putin asa mi se spune), mi-am schimbat viziunea despre lume si am invatat mai multe. Mi-am implinit o parte din vise. Am fost la Folk You, mi-am numarat cateva stele, am cunoscut lume noua, mi-am incalcat cateva prejudecati, mi-am asumat riscuri si nu in ultimul rand, am zambit si am ras din suflet, cu gura pana la urechi pana mi-au dat lacrimile si muschii mi s-au revoltat dureros.

Pentru anul viitor imi propun sa te las cu totul in urma, sa termin cartile incepute pana acum, sa am grija de lucrurile marunte din viata mea, sa visez mai mult dect anul asta, sa intru unde vreau, sa incep sa invat la chimie, fizica si germana, sa ies mai des, sa scriu mai mult, sa simt mai multe, sa rad mai mult decat anul trecut, sa imi calc o parte din trecut in picioare, sa-mi scriu un decalog, sa-mi reinnoiesc principiile, sa cunosc persoane noi, sa vizitez din nou Sibiul, sa folosesc internetul mai rar, sa revad House MD [:D], sa mai merg o data in Vama, sa ma indragostesc, sa merg intr-o tabara cu prietenii, sa-mi cumpar o camera foto.. and last but not least.. sa nu mai ucid nicio prietenie.

"Imi ceri un foc şi te prefaci că n-ai nicio vină"

Uită-te in urma ta.
Priveşte atent, dar nu încerca să dai un sens lucrurilor pe care le vezi.
Nu, nu te uita prea insistent. Nu incerca sa intelegi. Nu insista. Nici măcar să nu te gandeşti să atingi ceva.
Nu vei găsi decat regrete, deci nimic folositor.
Vei privi aşa, neajutorat, până când ochii tăi se vor obişnui cu aceleaşi imagini inceţosate, până cand te vei sătura să stai şi să nu faci nimic.
Uită-te in jurul tău si spune-mi ce vezi. " O stradă pustie. Şi pe mine.",ai răspuns. "Şi cine eşti tu?" Te-am întrebat din nou. Nu-mi răspunzi.Te uiţi din nou in urmă şi te întrebi ce cauţi tu aici, dar din nou nu găseşti pe nimeni să-ţi dea vreun răspuns. Şi mai e cineva. Ai observat vreodată puştiul acela ciudat din colţul străzii? Îşi spune "Viitor". Ciudat nume, nu? Şi ciudat e faptul că el e atât motivul cât si raspunsul tuturor întrebărilor care nu-ţi dau pace. Nu te-ai fi gândit niciodată nu? Pentru tine, e doar cineva obişnuit care iţi cere zilnic un foc şi se preface că nu are nicio vină...

WTF!?

Okay, am vazut destul de multe si stiu ca nu ar trebui sa ma mai mir de prostia si incultura unora dar cum Dumnezeu sa nu te miri frate cand vezi ca pe ditamai frigul (va zic eu, era frig frig), intra nea' Bucuresteanu cu masina in curba, cu geamul deschis si maneaua data la maxim. Si mai si fredona rapit de minunatia melodiei..
Bai cum naiba de nu gasesti o masina care sa asculte Deep Purple sau Travka dat la maxim? Aaaa da, pentru ca nu exista. Asta pe de-o parte.. Si ce sa mai zic de tiganii handicapati care arunca cu zapada inghetata in tine pe parcursul a 50 de metri urland neincetat ceva gen "Asta-i spiritul iernii!" (sa nu se inteleaga gresit, nu am nimic cu bietii tigani, ci cu comportamentul lor). Si te mai miri de ce nu investeste nimeni in tara asta.. PENTRU CA E PLINA DE TARANI. N-ai cu cine frate, n-ai cu cine.

______________



Heh, mai nou m-am dat pe SOAD. :D

All I want for Christmas is..

• Happiness & health for me, my friends, and my family
  
• The strenght to live in the 'present tense'
• Urma, PCC, Klimt 1918, Porcupine Tree, Pearl Jam, Archive & Radiohead live.
• A change in my life.
• New books.
• Some dreams turn to reality.
• A photo camera.
• Something to kill my hopes or maybe you to make them real..
  
• All the things I wrote above.

Have I been good enough to get them, Santa?

For what it's worth

..and for what they used to be.

Emotie de iarna.

"Da-mi un vers si o nota care sa ma uite, sa ma piarda undeva.."

Aprinde-mi visele si trimite-ma departe de lumea asta rece intr-un loc in care zapada este dulce si vantul foloseste game majore..unde nu exista zi sau noapte si timpul si-a pierdut atotputernicia..unde cuvintele si-au pierdut puterea si sensul, devenind un nor de fum desupra gandurilor noastre..unde nu exista frontiere si reguli sociale, si vid intre oameni..
Un loc in care nu exista tu si eu, ci doar un "noi" inzapezit, dar atat de dulce..

Hai sa ni-l construim impreuna, gand cu gand, dorinta cu dorinta, sa punem bazele aceste lumi minunate.
Cat de greu poate fi sa visezi..?

Te uita cum ninge Decembre..

Te uita cum ninge Decembre..
...cum vantul se joaca cu fulgii de gheata deasupra noastra, cum lumina felinarelor ii transforma in fantasme amorfe, cum oamenii se indreapta sfiosi si grabiti spre case, numai noi inaintam cu pasi repezi spre nicaieri.
Te uita cum zapada asterne zambete pe fetele copiilor. Am fost si noi copii odata, iti amintesti?.. Dar asta s-a schimbat odata cu trecerea timpului..
Fulgi de zapada se incurca in parul tau, ti se lipesc de gene si de varful nasului, dar tie nu-ti pasa. Pentru tine ninge, si asta e de ajuns. Te cufunzi in bezna albicioasa si lasi fulgii de nea sa se joace cu trupul tau. Cu maini inghetate si tremurande iti arunci fularul si caciula si-ti lepezi geaca ce te-a tinut captiv pentru atea luni. Esti doar tu si ninsoarea. Itinzi bratele spre inalt, spre jocul nesfarsit al stropilor de gheata. I-ai vrea pe toti doar pentru tine, sa-ti inghete in par si pe gene pentru totdeauna; ai vrea sa cuprinzi universul in palme si sa-l simti doar al tau.
Si deodata, in lumina palida a amiezii, devii una cu ninsoara, o fantoma neverosimila a propriilor mele inchipuiri.
Te uita cum ninge Decembre
peste visele unui copil pierdut in ninsoare..


You're crying but as long as it's transparent and not red
There's no real reason to be sad to the people who are
Smiling, always happy, always gay they do not know
That the edges of the mouth can move the other way

You're freezing, the ice on which you nearly slipped outside
Is in your body, in your mind, getting warmer you are
Dreaming, quite useless but it feels okay to you
In a world that's dreaming too, in a world in which you

Keep on searching for a thing sublime
When all you need is inside of you
Everybody's waiting for springtime
Well winter can be cozy too

Cherish the moment, cherish the key
That leads to sane insanity
Cherish incompetence, cherish me
Don't ever cherish somebody who

Keeps on searching for a thing sublime
When all you need is inside of you
Everybody's waiting for springtime
Well winter can be cozy too

Despre viitor si chestii de genul

 "Sa vorbim putin despre viitorul tau.. Ce ti-ar placea sa faci?"
Asta e intrebare capcana, adica d-aia pusa in bataie de joc, cu scopul de a te face sa rosesti sau ceva de genul?
NU STIU.
Dar de un lucru sunt sigura.
Vreau sa calatoresc. Sa petrec 12-14 ore cu o carte si muzica buna in tren, in drum spre Sighisoara. Sa vizitez din nou Sibiul, sa-mi iau un aparat foto si sa-mi petrec timp fotografiind tot ce pot. Sa-mi pierd noptile prin cafenele, in acorduri calme si riff-uri senile.  Vreau sa ascult live toate formatiile romanesti.
Poate sa ma mut in Vama vreo saptamana. Iar apoi sa ma duc in Delta pana mi se termina bateria la aparatul foto.
 Apoi m-as strange din nou cu o mana de prieteni in Vama, la un foc de tabara, cu cateva chitare si o lada de bere, si am canta si am rade pana in zori. Apoi, a doua zi, pe seara, ar incepe Stufstock-ul. Am dansa si am zbiera pana in zori, am lupta impotriva somnul impreuna, pana cand zorile ne doboara, dar noi ne ridicam iar  hotarati sa luptam din nou pentru dreptul nostru la nopti albe!
Vreau sa ma indragostesc undeva in Vama, intr-o seara senina de vara, in fata scenei Folk You de cineva de care nici nu stiam ca a existat vreodata. Mi-as pierde noptile scriind versuri si cantece esuate . Poate m-as apuca si de fumat, desi nu cred ca e o idee prea buna. As locui intr-o incapere mica, intr-o cladire veche, nerenovata. As lucra intr-o librarie, sau un aticariat, sa simt mirosul cartilor si freamatul povestilor..Si, de ce nu, poate as ajunge sa scriu o carte..

Dar asta nu se intampla decat in visele mele.
Mai am vreo 5-6 ani de stat intre acesti patru pereti care ma tin departe de visele mele..

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben in ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii in moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
cand aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

Nichita Stanescu 

[E dreptul meu la timp, e dreptul meu la tine.]

30. 11.

Ma trezesc din nou in acordurile unei chitari acustice atat de matinala incat cu siguranta nu face parte din visul meu..

I'm so ugly. But that's ok.
'Cause so are you. We've broke our mirrors.
Sunday morning. Is everyday for all I care.
And I'm not scared. Light my candles. In a daze cause I've found god.

Shit! E a o suta oara luna asta cand ceasul destaptator imi spulbera visele..De obicei reusesc sa ma trezesc inainte sa sune, macar asa stiu cum mi se termina visele.

I'm so excited. I can't wait to meet you there.
And I don't care. I'm so horny. But that's ok. My will is good.
 

Inchid ochii si incerc sa-mi imaginez ca e, de fapt, un concert Nirvana la primele ore ale diminetii..
Dar are taica-miu grija sa-mi spulbere si iluzia asta..
Ce naiba, oameni buni, v-ati pus cu totii in gand sa-mi scufundati flotele?
"Trezeste-tee, e 7 si un sfert!!"
Daa, bine, gata, am prins mesajul, ma trezesc!!..
..si Kurt dispare, alarma se opreste si rutina isi reia pozitia de drept dis-de-dimineata. (Pe ea n-o deranjeaza trezirea asta fortata??)
Ma ridic deziluzionata din pat si ma indrept spre baie..
Dar nu mai are omul pic de liniste, ca timpul vine din urma, te ajunge si te depaseste mereu, iar tu esti mult prea obosit sa-l provoci la intrecere, il lasi pur si simplu sa fuga, sa-ti alunece printre degete.. exact ca spuma de la pasta de dinti..
"E 7 jumatee hai mai repedee!!"
"Imediat!!"
De parca mi-ar pasa vreun pic ca e 7 jumate.. sa fie si 8 si 9, si 12, nu-mi pasa, azi vreau sa STAU!!
Dar imi inghit cu greu revolta o las sa se digere alaturi de restul revoltelor, in loc de micul de jun, pentru care sunt deja mult prea mult in intarziere..
Un vers imi zboara rapid prin minte.. 

E luni.. ce zi de cacat.. Cu ce sa ma imbrac?

Buna intrebare..
Deschid sifonierul, dar sifonierul e intotdeauna zgarcit, iarna nu ofera decat tricouri, rochii si fuste care inca par ca mai au mireasma marii..
.. si ma izbeste un dor ucigator de mare..
Dar sunt mult prea in intarziere si pentru asta, asa ca inchid repede sifonierul si apuc de pe scaun vechiul tricou cu Nirvana, bluza de treining e in cuier.. [shit, iar nu am timp sa ma pieptan ca lumea.. asta e! =) ], shuzii, geaca, deschid usa si... fir'ar, am uitat ghiozdanul.. ma intorc, il ridic, il pun in spate (fuck! parca aseara era mai usor..), mai dau o data cu peria prin par, ma intorc din nou, ma apropii de usa, ("Ramonaa e 8 fara un sfert!" ; "Da, da stiu acum plec! Paa!")"

Asa e in fiecare dimineata, nu numai luni. Dar azi e ceva diferit. Parca si Kurt suna ceva mai ragusit. (o fi cantat impreuna cu John Lennon si Jim Morrison toata noaptea). Trag de timp cat pot de mult, dupa care ma dau jos din pat si ma duc in baie. 7:20.. 7 jumate.. 7:45.. Ce naiba, nu tipa nimeni ca e tarziu azi?
Ies din baie, ma imbrac cu viteza luminii.. 8 fara 5. "Hai ca-i bine", imi zic. Ma duc, ma incalt, imi pun haina intru in bucatarie si ii vad pe ai mei in pijamale, fiecare avand in fata o cana cu cafea.
"Hai ca-i tarziu, iar se crizeaza Covaci ca intarziem!" le strig eu.
"Dar azi n-aveau profesorii concediu fara plata..?"
"Fir-ar.." 
Si asa mi-am irosit eu o dimineata minunata..

Music is the language of us all.

Cand nu mai e nimeni acolo, cand crezi ca esti singur pe pamantul asta scorojit de vreme, muzica e singura care te poate face sa te simti altfel.
Te face sa vezi ca sunt unii care au trecut prin starile tale, si si-au exteriorizat furia si neputinta in opere nemuritoare. Nu au tinut niciodata ura in ei, si-au pus degetele la bataie pe griff-ul unei chitari prafuite de vreme, schimbandu-si astfel intreaga viata.
Si asa s-a nascut muzica, din sentimentele si trairile oamenilor si din puterea de si le exterioriza in note melodioase, aranjate armonios in cantece nemuritoare.
Astfel, muzica este durerea metamorfozata in sunet, menit sa-ti vindece toate ranile.
De asta, atunci cand te loveste, nu-ti poate provoca niciodata durere.

Cum poti sa compui asa ceva...?

Untitled

"A fost un vis frumos, l-am scris impreuna cu un creion gros.." 

 Am umplut impreuna o foaie nesfarsita cu zambete si rasete fara motiv, cu lacrimi amare si puterea de a merge mai departe, cu sfaturi si promisiuni fara rost, in culori pastelate si parfumate. Am desenat mai intai o linie - drumul parcurs impreuna - pe care am umplut-o, la intervale regulate, cu vise si pagini de viata.

Au fost clipe prin care am trecut impreuna, au fost vremuri peste care am trecut impreuna, au fost momente cand am fost doar noi, si lumea intreaga era la picioarele noastre.

M-ai invatat sa traiesc, m-ai invatat ce inseamna sa am aproape o persoana care sa ma faca sa rad ori de cate ori aveam nevoie, care sa imi ofere imbratisari pe tava atunci cand faceam prostii, care sa stea in picioare alaturi de mine in timp ce lumea din jurul meu se transforma in pulbere.

O sa-mi fie dor de tine, de zilele petrecute impreuna, de tot ceea ce a insemnat "noi" atunci, si va insemna, sper, o lunga perioada de timp de acum inainte.

Apoi, timpul si-a lasat adanc amprenta asupra noastra, asternand intre noi o tacere mormantala.
Petrecem ore, chiar zile, fara a ne vorbim..
Obisnuiam sa ne plangem ca nu ne ajunge timpul petrecut impreuna.. acum, am ajuns sa-l irosim lasand tacerea sa roada din noi, si ciudat e faptul ca nu facem nimic ca sa o distrugem..

The truth about relationships.

Never underestimate the power of 'I'd like that!'

What if I...

If I left my fate in your hands, would you keep it or would you throw it away?
Would you waste your time with me, or would you walk away again?
If I changed the past, if time obeyed my words
would you be here with me forever and today?
If I tried to talk to you again would you listen to my words,
or would you turn your back again, and blame it on maths?

I'm tired of waiting for you to say something
to do something
I'm sick of this never-ending racetrack we're running over and over again
where no-one gets nothing in the end.

But the need of spending my days in your smile is stronger than it all
And I know I have to find the way out somehow
'cause nothing's ever going to chance
But the hope and dreams are still keeping me away from the door.
And somehow, the will is the weakest of all..

Song to no-one

When you look right through me

Nu am inteles niciodata de ce

atunci cand iti aduni ochii de prin gropi
si privesti prin mine atat de crud  
albastrul tau ia forma sagetilor de gheata
si trec prin mine atat de dureros
lasand in urma nori de ura stearsa.

Si nici pana acum nu pot sa inteleg de ce

timpul nu mi-a faurit vreun mod de aparare,
ci m-a lasat blazata in nebunia acestui razboi lipsit de sens

...si de ce tie ti-a darut necontenit
toate armele de ofensiva pe care le-a gasit.
pe cand pe mine m-a lasat sa joc in defensiva.



Pentru ca toate astea nu sunt decat un joc obositor de du-te - vino
din care nimeni n-are nimic de castigat
doar timpul, jucandu-se cu-al nostru cap;
doar timpul, presupun, isi va demonstra in final
atotputernicia..

On and on and on..

Astazi sunt fericit
Astazi nu se intampla iarasi nimic
Astazi am sa dorm si-am sa tac
Astazi rad nemotivat...

 Si, precum ziecea si Alice in "Zodia Indragostitilor" :

Nu exista maine. E acelasi azi, dar cu alt nume.

Si uite asa se construieste infinitul..
Din lucruri efemere, sfaramicioase si luminoase.
Dintr-un drum spre casa in nuante de gri si raze de soare, din semafoare ce-si schimba regulat culorile,dintr-un vis ce dainuieste de luni bune, din ignoranta si speranta nemuritoare.
Si e mereu la fel. Drumul e pururi acelasi, si noi ramanem la fel de reci, caci suntem prea slabi pentru a incalca normele sociale.
Aceleasi amagiri dulci-amarui zdrobite de realitate, aceleasi vise si iluzii ce nu vor sa piara, toate se ineaca zilnic in acest infinit efemer.Si am ajuns sa fiu indiferenta si satula de rutina asta nesfarsita a drumului spre casa, dar, desi nu ma opreste nimeni si nimic sa-mi iau toate catrafusele si sa fug cat mai departe de tot, continui sa contribui si eu, mai mult sau mai putin din proprie initiativa, la constructia acestul timp relativ.

Si, mai mult ca sigur, nu voi mai incalca nicio norma sociala pentru tine..

Si totusi, am o intrbare care nu-mi da pace : cum am ajuns aici..?

Believe in me 'cause I wanna be someone who believes.

Because sometimes, waiting is all you can do.
And there's nothing worth it, because most of the time you never get what you want, no matter how much time you waste.
And sometimes I wonder.. Where did God hide the truth..? Why can't we find it? Where should we look for it?

I tried to look for it in books, but there most of the people get what they want. And this is not what real life means. In fairytales, they always end up being together. In fairytales, there's always something worth waiting, and hoping, and praying. In real life, all you get is tears, and that sea of darkness to drown your hopes. But you never get the strenght to do this, you never get a purpose, only cheap empty words that mean nothing at all.

When you want something, all the universe conspires in helping you to achieve it.

You know.. I used to believe it.  But finally I  ended up thinking that this is the biggest crap I've ever read.
 The universe doesn't give a shit about what you want, no matter how much you want it.
And in the end.. why am I still waiting..?

Would you, please, believe in me, so I can find something to believe in..?

Povesti de adormit copii.

A fost odata ca niciodata un loc fermecat, aflat la granita romanilor cu bulgarii, un loc care vrajea pe fiecare inca de cum pasea pe nisipul fin. Era un loc in care irealul devenea realitate, in care visele luau locul rutinei, si cortul devenea casa tuturor. Era un loc in care oamenii traiau numai din muzica si bere, in care bautura era ieftina si muzica buna, in care betiile si focurile de tabara tineau pana-n zori. Aici, totul era schimbat, oamenii zambeau mai des, zbierau din toti rarunchii si dansau pe ritmuri nebune.
Desi nimeni nu cunostea pe nimeni, nu existau bariere intre oameni, dialogurile curgeau de la sine, fiecare avand aceeasi viziune asupra propriei lumi.
Era un loc al evadarii din rutina, al patrunderii intr-o lume altfel, era un loc MAGIC.
Acel loc se numea Vama Veche.
Multe povesti de dragoste au avut radacina in aces loc, multe clipe minunate si amintiri de neuitat a sadit acesta in mintea iubitorilor sai, multe secrete si vise a ingropat, multe inimi sfaramate si-au gasit alinarea in valurile marii..
..Dar timpul a trecut si Vama s-a schimbat, datorita egoismului oamenilor...
Si totusi, vamaiotii isi vor Raiul inapoi.